marți, 18 februarie 2014

Textul de marti

                      Nu am murit, sunt vie, traiesc, respir, mananc... partea proasta e ca am stricat inca un hard. Cum am reusit, nici eu nu stiu. Adica de data asta chiar nu am facut nimic rau cu el (bine, nici cu celelalte nu am facut nimic rau cu ele...). Nu stiu ce au patit toate, dar deja asta e al treilea. Si asa am ajuns sa scriu de pe tableta. Nu pot sa zic ca imi place, dar nu ma pot plange. Ma bucur ca o am si pe asta.
                       Nu stiu cum se face, dar de fiecare data cand vreau sa scriu pe blog, ideile mele minunate se evapora. M-am cam plictisit deja de acest "simptom" si ma tem ca nu exista niciun tratament in afara de metoda traditionala: scrisul pe o hartiuta ce mi-o voi lipi in frunte sa o vad bine de fiecare data cand ma uit in oglinda.
                       Nu stiu cum se face, dar asta e al treilea paragraf pe care il incep cu o negatie. Am invatat la romana ca nu se incepe cu o negatie, un punct in minus. Niciodata nu stiu cum reusesc sa scriu ceva, nezicand nimic. Cred ca am un har... Acela de a plictisi lumea nezicand nimic. Dar asta chiar mi se aplica. Eu oricum nu vorbesc prea mult, iar atunci cand vorbesc mult inseamna ca sunt suparata... si sa te feresti de mine atunci cand sunt suparata...
                        Era ora cinci dimineata. Nimic interesant pana aici. Adorm (de fapt atipesc). Ma uit la ceas - era 5:10... Ador (de fapt atipesc)... 5-15. Ma rasucesc, ma invartesc, ma mai uit la ceas, tot atat... Inchid ochii. Ii deschid - 5:25.
Inchid ochii. Ii deschid - 5:40. Ma enervez si ma gandesc cu ce sa ma imbrac si ce zi este. Adorm. Ma trezesc - 6:05... Inchid ochii. Ma trezesc - 6:25... "Inca cinci minute...". Deschid ochii - 6:45 " Fir-ar ora naibii! Cum naiba pana acum ma trezeam din cinci in cinci minute si acum am adormit ca vita?!". Nu o sa pot explica niciodata "magia" somnului. E ceva prea divin...
                         La scoala totul e bine pana in momentul in care se apropie una bucata idiot care cere numai bataie. Oricum, cred ca ma consum prea mult pentru un idiot ca ala. Cand se apropie de mine imi imaginez ca l-as bate pana l-as lasa lat si fara respiratie (imaginatie morbida... cam asta imi e imaginatia in ultimul timp).
                         Tema la franceza ma striga. Promit solemn ca de acum inainte sa-mi notez ideile pe o hartie.

2 comentarii:

  1. Ideile bune trebuiesc notate,cu siguranta !
    Am o memorie de scurta durata si daca nu-mi notez ideile "revolutionare" pe ceva totul se evapora.

    RăspundețiȘtergere

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.