Trecut, Prezent și Viitor*

Dragă Trecut,

                 Ai fost frumos, ai fost ca o rază de soare ce mă încălzea într-o iarnă geroasă. Ai fost piesa lipsă dintr-un puzzle al vieții mele. Te-am găsit când nici nu speram și te-am pierdut când nici nu mă așteptam.      
                 Mi-ai spus multe și le-am crezut. M-ai făcut să visez, să sper, să cred, să trăiesc în altă lume. M-ai făcut să fiu o mare de sentimente, un ocean de emoție. Ai fost un far ce mi-a luminat calea mult timp, asta până în momentul în care ți-ai stins lumina și m-ai lăsat singură în noaptea neagră.

                 Nu te condamn, oricât aș vrea. Nu am puterea de a te urî sau de a te uita. Am doar puterea de a te împacheta, de a te pune într-o cutie, de a te așeza pe un raft și de a-ți pune o etichetă: ”Trecut. A nu se deschide!”. Însă sunt sigură că te voi deschide, nu mă voi abține. Te voi deschide și voi privi cum din cutie ies amintirile. Și nu mă voi grăbi să le prind, ci voi sta vrăjită să le privesc.
                 Pot spune că am reușit să mă desprind de tine, însă tot îmi place uneori să mă retrag în intimitatea minții mele și să privesc amintirile.

Dragă Prezentule,

                   Nu știu cum să te definesc. Tu ești doar acum? Pentru că dacă ai fi ieri, faci parte din trecut. Dacă ai fi mâine, ai fi viitor. Dar oricum ai fi, tu faci parte și din trecut, însă un alt trecut ce mi-a arătat că nu orice este distrus, rămâne distrus, la fel cum Soarele răsare, chiar dacă apune.
                  M-ai readus la viață și mi-ai șters lacrimile, m-ai purtat pe brațe printre valuri de mătase, mi-ai arătat tot ce e mai frumos și mai pur. Mi-ai arătat cum e să trăiesc în prezent.
* Notă pentru Trecut: Îmi pare rău, CHIAR trebuie să te împachetez!
                  Știu că sentimentele mi s-au blocat undeva între trecut și prezent. Sunt acolo, undeva, trebuie doar să le las libere. Le caut, le găsesc, însă îmi e greu să ți le arăt... și nu pentru că nu vreau, ci pentru că nu pot. E un zid mare construit de mine la granița dintre trecut și prezent. Odată cu amintirile cred că mi-am blocat sentimentele și emoțiile... Simt cum ceva îmi apasă pe inimă. Nu e iluzia Trecutului, ci doar frica de viitor. În momentul ăsta nu sunt dispusă să-mi schimb Prezentul pentru a da peste alt Viitor.
                  Voi face ca totul să fie mai bine, mai plăcut. Voi sparge zidul gros și voi lăsa doar emoțiile și sentimentele să treacă, pentru că restul ce va încerca să iasă, îl voi opri.

Dragă Viitorule,

                   Ajută-mă! Nu mă trimite să caut răspunsuri. Dă-mi, te rog, răspunsurile pentru a-mi face prezentul mai frumos. Dacă mi le dai, promit că nu o să fii complicat. Te rog, nu mă lăsa să trăiesc cu o piatră pe inimă și un trecut instabil. Nu mă lăsa să trăiesc cu amintirile Trecutului. Lasă-mă să trăiesc în prezent, Prezentul ce face parte și din tine. Pentru că prezentul e doar acum. Ce a fost acum o secundă face parte din trecut, ce va fi peste o secundă face parte din viitor. Sper să nu te schimbi, dragă Viitorule, ci să rămâi același Prezent care mă face fericită!