Un sfârșit de săptămână

                       Nu știu cum să o spun să sune mai frumos, dar serios, eu aștept sfârșitul lumii. E plăcut să se termine totul, desigur, acum sunt al naibii de pesimistă... ba chiar cred că aș putea face un pesimist să se simtă optimist prin comparația cu mine. Atât sunt de pesimistă. Chiar azi, în timp ce mă uitam în oglindă, mă gândeam să renunț la a mă duce la banchetul de sfârșit de clasa a XII-a. Nu e prima dată când mă gândesc la asta. Confortul meu știu că va fi undeva la limită știindu-mă într-o încăpere cu o grămadă de elemente neutre și stupide. Pot trăi și fără să mă bucur alături de niște persoane care nu mi-au fost simpatice deloc patru ani de zile, că am scăpat de ele. Pot trăi și fără niște amintiri stupide cu colegi beți morți... Pot trăi și fără să îmbrac o rochie pe care o voi îmbrăca o singură dată în viață, ca multe alte rochii. Pot trăi și fără să aud: ”Ce bună-i aia!”, ”Ce f... e aia!”, ”Ce craci are ailaltă!”, ”Uite ce fel a venit asta...!”.
                      Oricum, m-am obișnuit să ies într-o anumită evidență. Sunt singura din clasă care dă competențe lingvistice la franceză, singura dintre toți avansații la engleza de clasa a XII-a de la profesorul X care dă competențele la franceză. Sunt singura care poartă multe brățări. Sunt singura care nu sărbătorește data de 14 februarie. Probabil sunt și ultima bleagă ce mai așteaptă ca soarele să mai răsară sub pământ. V-am zis încă de la început că sunt pesimistă.
* Dacă luni e urât mă gândesc că o să-mi pice Bacovia la unul din subiecte.
* De obicei am parte de ceea ce nu am învățat. Așa că mă aștept la cronicari sau ”Aci sosi pe vremuri” (între noi fie vorba, nici nu am CITIT poezia asta)... sau  la Luceafărul (vieții mele).
                     Îmi e greu să-mi găsesc cuvintele din zecile, chiar sutele ce-mi vin în cap pe bandă rulantă. Îmi e greu să mă gândesc la ceva coerent când simt o frică (poate panică) ce crește în mine ca aluatul pentru pâine. Aștept să vină primăvara și în același timp totul să intre în normalul de până acum ceva vreme. Viitorul e imprevizibil, iar pentru a ne contura viitorul trebuie să luăm decizii inspirate în prezent (o idee ce poate fi folosită într-un text argumentativ despre ”viitor”, dacă va pica, sau o simplă idee ce îmi putea fi spusă cu vreo patru ani în urmă).
                     Sala 11, ora 8, data de 3 martie... Acum, fiind sub influența unor poezii, mă gândesc că nu e o simplă coincidență sala 11, ora 8... pentru că, făcând diferența dintre cele două numere dă exact 3, adică data la care începe prima probă a simulărilor. Mergând pe parte de simbolistică religioasă, poate face trimitere la Sfânta Treime. Dar, totodată, Sfintei Treimi i se opune Diavolul, Antichristul și Falsul Profet. Mergând pe partea de literatură, găsim această cifră în basme, unde este una simbolică: ”trei zile și trei nopți”. Sincer, nu e greu să bați câmpii, să nu zic ”să aberezi”, pe baza unor chestii banale și care pot fi simple coincidențe sau așa a vrut mușchiul gastrocnemian sau fesier al poetului să scrie despre o furnică beată, nu că așa se simțea el... neînsemnat, mic (simbolizând furnica) și aflat sub starea ce ți-o dă alcoolul în exces (nu cunosc starea, pentru că nu am băut atât de mult). Că vezi dom'ne, marele poet a introdus în literatura română noi tehnici... adică a făcut un fel de copy-paște de la poeții de prin țările mai răsărite și a schimbat și el câteva cuvinte, ca să zică lumea că și-a pus amprenta peste ceea ce a făcut. (Se știe din totdeauna că elevul face copy-paște dar schimbă anumite cuvinte, ca să nu fie identic. Văzut, auzit, cunoscut...)
                      Azi mi s-a dovedit că nesimțirea stă pe unii precum stau puricii pe javrele maidaneze. Încă de dimineață m-am ciondănit cu un țigănuș, în timp ce stateam la rând să-mi cumpar covrigi.
Țigănușul: ”Dă-mi și mie cinci miiiii!”
Eu: ------
Țigănușul (mai tare): ”Dăăă-mi și mieee cinci miiiii!”
Eu: -----------
Țigănușul (și mai tare): ”Dăăă-miii șii mieee cinciiii miiiii!”
Eu: ”Bă, tu crezi că eu nu aud? Te aud bine de tot și poți să-mi țipi cât vrei. Nu-ți dau cinci mii!”
Țigănușul: ”Da' zece mii îmi dai?”
Eu: ”Nu, măh, nu!”
Țigănușul: ”Sigur nu-mi dai cinci mii?!”
Am ajuns la școală, chestii, trestii, servesc colegele... și într-o pauză o aud pe una din ele cum îl trage de mânecă pe un băiat și îi cere bomboane. Desigur, nimic neobișnuit până aici, că doar voi, băieți, v-ati obișnuit ca noi, fetele, să vă tragem de mânecă pentru orice fleac și mai ales să vă cerem până și bluza de pe voi dacă nouă ne e frig... Dar nesimțirea care m-a șocat e în altă parte. Cum ar fi fost să mă duc și eu să o trag de mânecă și să-i cer o bomboană, că vedeți voi... ea nici anul ăsta, dar nici anul trecut nu a dat nimic de 1 Martie. Adică mie mi-ar fi rușine să cer dacă nu ofer. Dar desigur, eu sunt aia ”singura”, ”excepția de la regulă”, ”cazul particular”, ”problema cu steluță”... și să nu credeți că sunt vreo avară încât nu doresc să dau 10 lei pe o cutie de bomboane. Ba din contră, când vine vorba de cadouri dau și ultimul bănuț (defect din fabrică, ce să-i faci).
                     Săptămâna asta am observat cel mai bine că în clasă există bisericuțe. Unele ”prietenii” din clasa asta nu se bazează pe nimic. Până acum se bârfeau și se vorbeau de rău, iar acum a dat ”prietenia” în ei...
Și diriga, e o minune... cunoaște omul cum știu eu să fac acum rață umplută cu garnitură de portocale și puțin cimbru în timp ce stau în mâini și dansez salsa. Ceva fenomenal... ador să jonglez cu unitățile de bază ale vocabularului și anume... cuvintele.
Pentru cei ce țin post, sau care nu vor să se încrunte un pic, să se oprească aici.

Frânturi de întâmplări:
X (colegă): Nini are o problemă!
Nu e nimic ieșit din comun până în acest punct, doar că Nini nu există... iar fata avea nevoie urgentă la toaletă. Partea amuzantă vine atunci când te gândești că și-a botezat-o, ceva ce poate părea normal în rândul băieților, că și ei mai dau nume. Întâmplarea asta m-a dus cu gândul la o chestie auzită cu ceva timp în urmă.
Într-o zi friguroasă de iarnă, așteptam într-o stație de tramvai și langă mine era un grup de băieți, dar era prezentă și o fată printre ei.
Unul din tipi: ”O înghețat Jerry în pantaloni...”
Tipa: ”Vine Pussy să-l încălzească?”
Deja imaginația mea lucrează și mă întreabă dacă ”aceste persoane” sunt trecute în ceva registre la evidența populației. Se dă o situație. Se duce o tipă de 18 ani să-și refacă buletinul. Își face poza la față, apoi își dă pantalonii jos, să-i facă o poză și ălei mici... a făcut 18 ani și acum i se poate cere buletinul când o prinde poliția prin cluburi (ar urma o figură de stil...). Mă opresc aici pentru că altfel textul ăsta va ajunge dintr-un text pesimist în unul marcat cu XXX.

                     În ultima vreme visez oameni posedați. Am visat și oi, multe și albe. Să merg și aici pe partea de simbolistică și să văd ce-mi zice ghicitoarea-n palmă ce se află sub birou?