duminică, 20 aprilie 2014

Curiozități spitalicești

                          În toată această existență magnifică a mea în care am scăpat aproape nevătămată și fără prea multe probleme importante, mi-au rămas întipărite în minte anumite curiozități. Curiozitatea mea principală e legată de spitale, dar această curiozitate se împarte în alte curiozități.
                         În primul rând mâncarea ce ți se servește la spital. Trebuie să precizez: aici nu se include mâncarea de la spital pe care o mănânci dacă nu ai ce, sau dacă ai fost diagnosticat cu vreo boală care te va duce rapid (sau nu), dar sigur, spre moarte. Așa mai scurtezi din viață. Cu fiecare înghițitură ți se duce o oră, la fel cum la fiecare țigară ți se duc șase ore din viață (sau cam așa ceva).
Să excludem mâncarea din ”restaurantele” spitalelor și să punem accent pe mâncarea primită de la cei ce trec pe la tine.
Se dă un exemplu:
Rude venite de departe pentru că au aflat de la verișorul de grad trei a lu' doamna mămica ta, care verișor știe de la bunica surorii mătușii sale, care e ghicitoarea satului și care știe de la RoboCop, că ție ți s-o futut procesoru' și ai ajuns ca o mazăre fără păstaie pe patul de spital.
Nici bine nu intră în zona spitalului, că deja pe tine te ia cu furnicături și simți precum cei ce urmează să moară că ceva se va întâmpla. Și intră rudele astea la tine și încep dintr-o dată, fără nici măcar să anunțe: ”Aoolleeeooo, ce ai pățit vlăstaru' lu' mămicuța din partea verișorului de grad trei a lu' mă-ta? Aooleeuu, copilașu' mamii cum stă el aicia singurel în loc să-și trăiască tinerețea... că așa vă ia Dumniezău pi tăți și ne lăsați singurei, că voi aveți numai fainoșag în creierele alea.” (moment în care tu începi să-ți faci cruci cu limba în cerul gurii și să întrebi divinitatea de ce te-a trimis în Iad)
Acest bocet fără rost ajunge la punctul culminant care include o singură propoziție: ”Ți-am adus și noi un compot.”
*Propoziția asta formată din subiect, predicat și ce-o mai fi, duce la o coagulare instant a perfuziei și deja simți cum te lovește o apoplexie, cum cad îngerii din Rai, cum lui Dumnezeu îi cade barba, cum Pământul începe să se învârtă invers, iar caprele devin doar animale.*
Pe urmă îți toarnă zeama aia, de parcă zici că e apa după ce ai stors hainele și mai apoi pică fructele alea fierte și deja parcă le simți cum pică în sucul tău gastric și stropește pereții stomacului, într-o farfurie la care te uiți cu scârbă. În momentul ăla te uiți la icoana de pe perete și zici în gând: ”Dă Doamne un cutremur să scape farfuria.” Dar nu ai tu norocul ăsta imens, așa că vezi cum caută o lingură (o șterge de poala rochiei că era murdară) și ți-o introduce în... farfurie. (Cred că în momentul ăla ai dori să ți-o introducă în alt loc numai să nu bagi în tine licoarea aducătoare de moarte).
Cea mai bună scuză: ”Nu îmi e foame”.
Dar păcat că sunt insistenți, ai dracu', și vezi cum lingura aia se îndreaptă spre gura ta. Ah da, lingura se îndreaptă spre gura ta fără ca tu să pui mâna pe ea, deoarece, se știe că dacă ești la spital ești inapt să bagi în tine, că ți-or fi mâinile paralizate și nu știi tu. Simți cum patul ar fugi cu tine, dar te ține pe loc perfuzia. Și te zbați și dai din cap zicând că nu vrei... (mai departe continuați voi)

                       În al doilea rând, femeile de serviciu din spitale.
Se dă una bucată mare de femeie de serviciu. Pentru astfel de femei s-a inventat ușa dublă. Știți voi, ușile alea mari de pe la hipermarket-uri, de exemplu, alea pe care poate intra un pluton de pensionari atunci când se anunță reducere la tigăi.
Și femeia asta de serviciu (de ce naiba îi zic femeie, nu știu, e, de fapt, un bărbat în corp de femeie) e foarte nervoasă că în loc să-și dea cu pila pe copite, tre' să spele pe jos. Ca metodă de răzbunare folosește apă din toalete. Iar dacă un pacient pășește pe pardoseala ei proaspăt curățata: "Tu-ți ceapa mă-tii de pacient. Vicooo, fă-i lu' ăla din salonu' cinci o injecție d-aia și anesteziază-l, că iar a ieșit la plimbare și îmi murdărește frumusețea de podea, tu-i ceara mă-sii de bandajat. Îi trebe' la baie... și eu vreau să văd reluarea de la Suleyman, da' stau acilea și frec podeaua, măcar de frecam altceva".
Desigur că nu e prea plăcut să stai să speli după tot felul de oameni, dar majoritatea femeilor din categoria asta au un talent aparte la a fi țâfnoase și a la a se machia strident.

                     În al treilea rând, asistentele. Astea se împart în două categorii: cele bune și cele rele. Dacă ai picat pe mâna îngerului bun, ești norocos... în schimb, dacă ai dat de mă-sa lu' dracu', ăla ești. Dacă dai de tanti aia bună totul merge strună. Nu te doare nimic, te bagă în seamă, nu te tratează cu sictir până să-i bagi ceva ”verzișori” în buzunare...
În schimb, altfel stă treaba cu tanti asistenta malefică. Astea sunt desprinse de prin filmele de groază și nu știu ce le-ar putea durea dacă zâmbesc și își fac treaba așa cum trebuie fără să fie nevoie să i se bage în buzunărele ceva bani. Genul ăsta de asistentă vine la tine să-ți facă o injecție... (și acum imaginați-vă o secvență dintr-un film de groază, ceva) pregătește seringa, râde malefic, apasă puțin pe ea, apoi cu o singură mână înfige acul în tine, iar într-o secundă te-a rezolvat, apoi se șterge pe mâini și pleacă. Gândurile unei astfel de asistente sună cam așa: ”Muhahahahaa (râs de Mandark din Laboratorul lui Dexter)!”. Da, cam atâta gândesc astfel de persoane. Stranii... Niciodată nu va fi înțeles un astfel de comportament. Mai repede va fi înțeles modul de gândire al femeilor decât modul de gândire al asistentelor posedate (se știe că banul e ochiul dracului).


*Totul trebuie tratat ca un pamflet - precizare pentru anonimii frustrați care ajung pe blogul meu căutând cele trei ”x”-uri pierdute pe interneți, ponei focoși și tehnici de tranșat.*

2 comentarii:

  1. ”Se dă una bucată mare de femeie de serviciu. Pentru astfel de femei s-a inventat ușa dublă. Știți voi, ușile alea mari de pe la hipermarket-uri, de exemplu, alea pe care poate intra un pluton de pensionari atunci când se anunță reducere la tigăi.
    Și femeia asta de serviciu (de ce naiba îi zic femeie, nu știu, e, de fapt, un bărbat în corp de femeie) e foarte nervoasă că în loc să-și dea cu pila pe copite, tre' să spele pe jos. Ca metodă de răzbunare folosește apă din toalete.” Vai Mor ,chiar mor de râs , interesantă poveste ,chiar mi-a placut .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar e frumos atunci când vezi toate astea ca pe o poveste :))

      Ștergere

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.