”Amicului meu R.,
A trecut atât de mult timp de când nu ți-am mai scris, sau chiar nu ți-am scris niciodată, nu mai țin minte. Cert este faptul că simțeam nevoia să-ți scriu... și să mă destăinui ție, amicul meu. Îmi pare rău că totul e o învălmășeală de sentimente, de trăiri... de povești amestecate, însă izbitor de asemănătoare. Și stai liniștit, sentimentele pentru tine sunt doar acele sentimente pe care le pot avea pentru un amic, desigur că eu aș fi încă o povară în plus pentru inima ta și așa nebună.
Trebuia să-ți scriu mai de mult, dar ceva m-a oprit. Nu știu ce, dar nici nu caut să aflu ce a fost.
Aș vrea ca într-o zi să ne ținem de mâini, să închidem ochii și să ne imaginăm că lăsăm în urmă trecuturile noastre aproape identice. Să ștergem cu un burete imaginar toate acele povești ce ne-au rănit, ce ne-au stors lacrimi... Aș vrea să fie atât de ușor. Dacă ar fi atât de ușor aș zbura chiar acum la tine, te-aș prinde de o mână, ți-aș spune să închizi ochii și ne-am strădui împreună să ne ștergem trecutul. Poate ar fi mai ușor dacă eu l-aș șterge pe al tău și tu pe al meu... Poate!
În curând vei și mai departe de mine. Chiar dacă simt că ne-am îndepărtat ușor unul de altul în ultima perioadă, îți voi simți lipsa. Cu cine o să mai împart eu povești asemănătoare? Cu nimeni...
Nu te cunosc de mult timp și nici nu mi-ai alocat suficient timp să te cunosc. Uneori am avut senzația că eram persoana de rezervă, cea care te aștepta mereu acolo, pe care o găseai pregătită să-ți asculte poveștile și să-ți spună că va fi bine... Și eu ți-am povestit multe și m-ai ajutat când aveam cea mai mare nevoie, iar asta nu o voi uita. Uneori mai aștept câte un semn de la tine, însă de puține ori îl primesc. Simt un gol în suflet și mă doare. Nu aș vrea să se termine. Aș vrea să meargă totul mai departe...
Nu îți scriu mai multe, deoarece consider că ceea ce e prea mult strică.
Sper să nu uiți că mai exist și mă gândesc la tine...
Cu drag,
Amica ta”
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Zâmbeşte şi tastează!