joi, 9 aprilie 2015

Subcapitolul din viața mea (1)

                        Cu toții am trecut printr-un moment de genul: ”Băi, am inspirație! Să vezi ce text iese... nu pot să cred câtă inspirație e în mine acum. Abia aștept să scriu.
                        Și apoi deschizi laptopul (sau pentru cei clasici - carnețelul) și... stai. Și încă mai stai. De ce? Simplu! Nu îți mai vin ideile. Sau mai există și partea aia mai norocoasă. Apuci să scrii ceva, însă nu ți se mai pare deloc atât de bun precum suna în mintea ta.

                        Da, am și eu momente din astea. La mine acum e mai rău. Mă gândesc ce să scriu, dacă ceea ce vreau eu să scriu e inedit, interesant, are lipici la public. Trebuie să găsesc un titlu care să atragă, dar care să nu fie: ”Șoc! Mihaela Rădulescu tocmai a aflat că... click pentru a afla mai multe” (va veni încă un mascul semi-dezbrăcat în platou).
De regulă, aș fi făcut o altă remarcă la adresa Mihaelei, însă acum am un nou pitic care îmi șoptește: ”Taci! Nu jigni, nu aduce insulte! Lumea e cu ochii pe tine.
Când mă apuc să scriu un text mă gândesc la faptul că: ”Nu e bun! De ce ar fi bun?! Nu e destul de interesant. Lumea își pierde timpul. Nu află nimic nou...”. Și așa ajung să nu mai scriu, deși mi se pare absurd. Măcar aici să am dreptul să ”vorbesc” liber, dacă la facultate mi se cere să scriu câte o versiune a aceluiași reportaj pentru fiecare specimen care îmi vine și predă (pentru că fiecare are viziunea sa, iar eu m-am născut pentru a le face pe plac tuturor ființelor care ne vor spălați pe creier).


Și că tot vine Paștele, am și eu o întrebare. De unde ideea cu iepurele de Paște? Nu era mai simplu: ”Uite! Vine mielu' cu ouăle! Hai pe el să-l tăiem!”?

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.