Despre ce a fost anul 2020?

Anul 2020 a fost și este în continuare unul ciudat, cu schimbări, cu trăiri noi, cu temeri...
Este anul în care după doi ani am revenit pe blog, pentru că mi-am dat seama că am ajuns unde sunt scriind, am cele mai frumoase amintiri datorită scrisului, am cunoscut persoane interesante datorită blogului. Ar fi chiar păcat să încetez să scriu, ar fi și mai păcat ca povestea ce s-a format în jurul blogului ăstuia să dispară într-o zi doar din simplul motiv că nu mai am chef, timp, inspirație... Suflet încă am, trăiri încă am, lucruri de spus încă am, atunci de ce să mă opresc din scris?

Anul 2020 a avut părți bune, dar și părți rele, cu mult mai rele decât în alți ani. Cred că doar trăind un rău mai mare ne dăm seama că răul dinainte parcă nu a fost chiar așa rău.

Anul ăsta am pierdut două persoane în aceeași săptămână, dar am primit în sânul familiei alte două.
Anul ăsta a fost despre suferință, teamă, boală. Mi-a fost și în continuare îmi este frică de boală, de modul în care se poate manifesta și nu e vorba numai de Covid, ci de faptul că aș putea avea orice, iar acest orice ar putea implica un spital. Când am aflat că am fost contactul direct al unei persoane cu test pozitiv Covid cred că inima mi-a sărit o bătaie...

Anul ăsta a fost despre nesiguranța zilei de mâine din punct de vedere financiar. Mulți au fost în șomaj tehnic sau efectiv au fost dați afară.
2020 a fost despre relație - reușim din martie până în prezent să stăm zi de zi, aproape oră de oră în aceeași casă și să nu o luăm razna, să nu ne certăm. Cred că ăsta e cel mai bun test pentru unele relații.
Anul 2020 a fost despre bucuria revederii în persoană, după luni întregi în care ne-am văzut doar on-line.
În 2020 am botezat un copil. Nu a fost atmosfera pe care o plănuisem cu mult înainte să se nască, dar a fost specială.
Anul 2020 a fost despre cozonaci - am făcut pentru prima dată cozonaci și mi-au ieșit atât de buni...

2020 a fost despre țeluri, eșecuri, certuri și împăcări

A fost despre munți de cărți, despre sport... oh, da! Minune! Am făcut sport! Așa mi-am dat seama că dacă alergatul nu-mi face plăcere, asta nu înseamnă că nu trebuie să fac sport.
Anul ăsta a fost despre bucuria fiecărui moment în care am fost împreună, am fost sănătoși, ne-am permis o chirie, concedii prin țară.
A fost un an în care am scutit multe ore pe care le pierdeam în drumul spre și dinspre birou - ore pe care le-am valorificat altfel - de exemplu scriind acest text.
Anul 2020 a fost despre planuri ratate, dorințe puse în stand by, vise, gânduri că anul 2021 va fi și mai rău din punct de vedere economic. Vedem 2022 - îmi pun bazele în el.
Anul 2020 a fost despre ”oare ce mai facem pentru a nu ne plictisi în casă”? Și am găsit o grămadă de lucruri de făcut.
Anul 2020 a fost despre zile de naștere petrecute acasă, în liniște.
A fost despre gânduri bune. A fost despre bucuria zilei de mâine. A fost despre ”hai să luăm totul cu calm”.
Nu știu dacă pot spune că am făcut ceva extraordinar de notabil, care merită pus în ramă și de arătat nepoților, dar a fost un an pe cât de greu, pe atât de interesant și altfel.

Deși a fost (și va mai fi puțin) un an atipic, a fost interesant, însă pot spune că îmi e frică de anul 2021... am așa un sentiment neplăcut față de el.

Ăsta a fost anul meu. Pentru tine cum a fost?