Azi am gătit, la fel și ieri și acum două zile... și ca în oricare altă zi în care nu vreau să mor de foame.
Și nu sunt această fină culinăreasă, că dacă aș fi nu mi-ar fi o deosebită lene în a căli legumele, de exemplu. Merg pe principiul: de ce să mai murdăresc încă o tigaie? Oricum ceapa rămâne tot ceapă, iar morcovul tot la fel e, iar toate astea împreună fac o tocăniță.
Da, știu teoria, se deschid aromele când sunt călite în puțin unt, poate. E ușor de zis, mai greu cu făcutul.
Aici povesteam de ce nu-mi plac mie tutorialele. Eh, ideea rămâne cam aceeași, doar că are la bază rețetele de data asta.
De multe ori am impresia că unele rețete sunt scrise de către niște tăntilici care au impresia că toată lumea are cel puțin un cântar acasă sau cupe de măsurat. Trebuie să spun că eu n-am nici cântar, nici vreo cupă de măsurat. Am ochi și ”cam atât cred că-i”. Da, exact, am ochi... Pun din ochi făină, pun din ochi și după gust zahăr, un praf de sare. Habar n-am cum arată 2 g de sare. La fel cum cred că n-am mirosit niciodată nucșoară, dar să mai și pun un vârf de linguriță. Tot din categoria ”n-avem, dar nici nu cumpărăm”, face parte și anasonul stelat.
Acum probabil vei crede că sunt genul ăla de persoană care nu știe să facă nici măcar un ou și comandă pizza. Nu! Frământ pâine, cozonaci, gogoși, biscuiți, fac tocănițe, ciorbe, sarmale, salate, dar le fac din ochi.
Mai lăsați-mă cu 2g de sare, dar care trebuie pusă într-un anumit moment al preparării, pentru că altfel cartoful se întărește, iar drojdiei nu-i convine...
A face mâncare a însemnat mereu chimie și matematică? Dacă da, înseamnă că de-asta nu mă dau eu de trei ori peste cap atunci când gătesc.. matematica nu-mi mai place încă din clasa a II-a, iar chimia niciodată.
Vouă vă place să gătiți?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Zâmbeşte şi tastează!