miercuri, 30 noiembrie 2011

O iubire...

     "Aş vrea să-ţi mulţumesc că ai apărut în viaţa mea în cel mai straniu mod, mi-ai zâmbit odată şi mi-ai luminat sufletul iar inima mea a început să bată pentru tine şi o va face mult timp de acum înainte..."
     Din prima zi în care ai intrat pe uşa clasei şi ne-ai zâmbit am fost atrasă de tine, de chipul tău tânăr dar în acelaşi timp şi cu o amprentă a unei experienţe în spate. Puţin dur, dar în acelaşi timp şi cu o pirivire călduroasă te-ai aşezat la catedră şi te-ai prezentat. În disperarea mea încercam să te privesc cât mai mult. Deja îmi captaseşi atenţia. Simţeam că mă pierd în ochii tăi. Inima îmi bătea puternic. Ştiu că nu e normal ca o elevă să se îndrăgostească de propriul profesor, pentru că el este ca un mentor pentru elevi, dar ţie nu ţi-am putut rezista. Fantezii îmi alergau libere prin minte, iar noi doi eram protagoniştii.
    Zilele treceau, iar inima îmi bătea din ce în ce mai tare atunci când te vedeam. Parfumul tău mă înnebunea...Simţeam că trebuie să sar pe tine, dar mă controlam. Voiam să-ţi simt acele buze cum îmi dezmiardă trupul...Acestea erau fantezii, fantezii în care eram noi doi. TU şi cu MINE. Mulţi ani mi-am ţinut dragostea secretă. Îmi era ruşine să recunosc că te plac, că simt ceva pentru tine. Poate nu o dragoste pură, poate doar dragoste. Ştiam că dacă aş spune că te plac m-aş fi pus într-o ipostază foarte urâtă şi nu numai pe mine, ci şi pe tine...Nu acceptam să fiu arătată cu degetul drept "eleva care iese cu profu". Nu acceptam un "Nu" din partea ta. Ştiam că e greşit ceea ce fac, mai ales că erai căsătorit şi aveai şi un copil.Nu, nu voiam să-ţi distrug viaţa cu iubirea mea adolescentină..Nu voiam să-ţi distrug familia. De aceea am ţinut dragostea pentru tine, numai în mine. Te visam noaptea. Îmi cream propriile mele vise şi iluzii.....
     Se apropia BAC-ul...şi deoarece nu eram sigură pe mine, pe cunoştinţele mele...am recurs la meditaţii. Desigur, nu acceptam să primesc meditaţii de la altcineva decât de la tine. O persoană pe care o cunoşteam cât de cât, pentru care simţeam ceva...şi era un moment numai bun să petrec ceva timp în plus în compania ta... Aşa că orele de meditaţie au început. De fiecare dată când veneam la orele tale de meditaţie mă decideam cu greu cu ce să mă îmbrac, cum să-mi fac părul...cu ce parfum să mă dau. Numai să-ţi atrag atenţia. Erau gesturi disperate care îmi trădau dragostea faţă de tine. Orele în compania ta se scurgeau foarte repede. Parcă durau câteva secunde...Îmi părea rău. Parcă voiam să îngheţ timpul şi să-l petrecem împreună mereu...şi mereu...Deja începeam să-mi pierd minţile. În fiecare minut din viaţa mea, doar tu erai în mintea mea. Nu mai exista nici un alt băiat...erai doar tu. Doar tu...Mă gândeam la tine, adormeam cu tine în gând, mă trezeam cu tine în gând. Dragostea mea acum era mai mult o obsesie. La fiecare meditaţie mergeam cu drag, chiar dacă tu mă chinuiai...îmi rupeai foile...ziceai că nu e bine, că nu mă pricep, dar parcă făceai toate astea numai ca să vezi ce reacţii am. Nicio dată nu am comentat la fazele dure pe care mi le făceai. Chiar dacă vedeai că mă pricep cât de cât, tu vroiai să fac perfect. Sufeream...Te iubeam, dar în acelaşi timp te şi uram. Înainte să adorm mă gândeam la tine şi începeam să plâng, pentru că eram o proastă care trăia printre nori. Uneori parcă nu mai conştientizam 
faptul că mă gândesc obsesiv la tine, că nu e bine ce fac, că pot să-ţi distrug viaţa....




*Urmează....

3 comentarii:

  1. ce o sa creada? la ce te gandesti tu oare??? daca te gandesti deja la prostii, deja nu mai are rost sa mai pun si restul...

    RăspundețiȘtergere

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.