marți, 9 aprilie 2013

Iubirea*


                 "Maturitatea îţi acordă accesul întreg la iubirea autentică, profundă, puternică, sfâşietoare ca o ultimă şansă. Romeo şi Julieta nu sunt decât victimele elanului juvenil, ale pasiunii fără profunzime. Această iubire nu a apucat să treacă proba duratei, deşi a trecut-o strălucit pe cea a intensităţii. Probabil, la maturitate, nu te mai sinucizi atunci când dragostea îţi este contrariată." (Liviu Antonesei - Despre dragoste)

                 Uneori vrei ca persoana aceea specială să te iubească, să fie a ta şi eşti gelos/geloasă atunci când îţi spune că nu eşti bun, nu eşti ceea ce caută, că orice ai face nu are rost, sau din contră, nu faci destule. Şi te-ai da de şapte ori peste cap numai ca să fii "mai bun/ă", să fii pe placul persoanei speciale. Dar stai cuminte şi priveşte mai departe. Priveşte acolo, în zare, şi vei descoperi o altă siluetă. O să descoperi o altă persoană de care te vei ataşa, pe care o vei iubi, pe care vei încerca să o înţelegi. Lumea ta nu a început şi nici nu se va termina cu acea persoană căreia tu vrei să-i faci pe plac, să te transformi în persoana perfectă pentru el/ea. Unele persoane doar trec prin viaţa ta. Atâta tot. Poate e mai bine dacă încerci să uiţi şi să treci peste. De fapt, nu să uiţi... ci să încerci să te obişnuieşti cu prezenţa lui/ei în mintea ta şi să înveţi să păstrezi acea persoană într-un loc în care să nu te mai poată deranja cu amintirile ei.

                 Nu degeaba se zice că iubirea adolescentină e plină de intensitate, iar când zic "iubire adolescentină trăită cu intensitate", nu mă refer la adolescenţii care trec cu uşurinţă de la o relaţie la alta, iar relaţiile lor se bazează pe un fel de iubire care e mai mult materială, o iubire scurtă şi trecătoare, o iubire care nu lasă urme mai mult de câteva zile în inima rănitului. Mă refer la acei adolescenţi care simt iubirea într-un mod divin şi s-ar sacrifica pentru ea. Iubirea asta la care vreau eu să mă refer, e o iubire care poate fi mai presus de orice, care fără ea... sufletul ar rămâne fără viaţă.
                 A iubi pe cineva e o experienţă extraordinar de frumoasă, mai ales dacă şi cealaltă parte îţi răspunde tot cu iubire şi nu cu indiferenţă, nepăsare, răceală. E o oarecare diferenţă între iubirea adolescentină şi iubirea la vârsta maturităţii. Poate că iubirea în adolescenţă e mult mai puternică, mult mai pură, dar e şi un fel de Rai amestecat cu Iad... pe cât de frumoasă, pe atât de dureroasă. E frumoasă pentru că te consideri în mijlocul universului şi te trezeşti noaptea şi te gândeşti la celălalt... şi abia aştepţi să se lumineze şi să te întâlneşti cu celălalt... sau să deschizi ochii doar ca să vezi dacă celălalt mai e lângă tine. Nu zic că asta nu se întâmplă şi la maturitate, dar ca şi persoană matură vezi iubirea altfel. Nu o mai vezi ca pe o piesă de teatru pentru copii, e mai mult decât atât... Când eşti adolescent prea puţin te interesează crearea unei familii sau asigurarea unui viitor cât mai bun alături de persoana iubită. Pe când, la maturitate, cam astea sunt "problemele principale". Deja de la o vârstă poate că te gândeşti cu groază că încă nu ţi-ai găsit cealaltă jumătate, că încă nu ai o familie, că încă eşti singur. În adolescenţă... e momentul şi iubirea.
                 Grecii împart iubirea astfel:
Eros - Reprezintă iubirea pasională, un fel de iubire egoistă care îl transformă pe cel iubit într-un obiect şi este o dorinţă puternică asociată de multe ori cu dorinţa sexuală, dar poate fi şi o iubire prietenească mai puternică decât philia
Agape - este o iubire raţională şi înseamnă să iubeşti pe cineva pentru un anumit lucru, să-l admiri, să-l stimezi, să-l apreciezi. Provine din convingeri şi nu este o iubire pasională.
Philia - este iubirea spontană şi naturală. Cuvintele care o descriu sunt: loialitate, virtute, bucuria de a face ceva împreună. Reprezintă un prieten de care suntem legaţi prin dragoste reciprocă şi îi corespunde verbele "a iubi" şi "a săruta", fiind expresii ale intimităţii.
Storge - reprezintă ataşament şi afecţiune. Este natural şi nu este datorat anumitor constrângeri. Această  iubire poate fi găsită în orice familie. Este o dragoste tandră şi se referă la relaţiile dintre membrii familiei.
                 La baza iubirii stau prietenia, înţelegerea... cred că şi comunicarea. Dacă atunci când celălalt ne deranjează, dar din simplul motiv de a nu-l supăra şi noi pe celălalt, alegem să păstrăm totul în noi... mai devreme sau mai târziu se va ajunge la un fel de înstrăinare. Nu se va mai şti ce se află în sufletul celuilalt, ce se întâmplă cu el, comunicarea se va pierde, cei doi se vor închide în ei... şi totul poate fi pierdut.
                 Iubirea poate avea mai multe trepte. La început simţi fluturaşi, apoi te ataşezi mai mult, iar în cele din urmă devine o obişnuinţă. Dar întotdeuna iubirea este în suflet.
Iubirea poate începe ca o joacă, o simplă  privire aruncată persoanei de lângă tine, apoi poate degenera în ceva mai frumos decât în cărţile de dragoste.
                Iubirea înseamnă şi sacrificii. Nimeni nu e perfect, iar dacă întâlneşti pe cineva... la început poate că ţi se pare perfect, dar uşor, uşor decoperi că are anumite defecte. Încerci să-ţi ajuţi perechea, încerci să-i spui ce e bine, dar nu vrea să asculte. Apar discuţiile şi neînţelegerile... apare despărţirea. Într-o iubire trebuie să asculţi şi de celălalt, să încerci să gândeşti ca pentru un "noi", să încerci să laşi măcar un pic de la tine... de dragul celuilalt de lângă tine, asta dacă ţii  la celălalt...
                 Sigur sunt multe de spus despre iubire, despre acest sentiment, emoţie, senzaţie... sau unde e ea încadrată. Fiecare defineşte iubirea aşa cum o vede, mai bine zis... cum o simte. Două  persoane pot simţi iubirea la fel... dar un grup, nu prea cred.


                Vii în lumea mea şi apoi pleci. Laşi în urmă cuvinte şi amintiri scăldate în dulcele sentiment al iubirii. Degetele mele alunecă uşor pe spatele tău, iar tu îmi săruţi buzele. Timpul curge mai repede decât sângele nostru în vene, soarele e sus... iar iluzia mea dispare.

4 comentarii:

  1. Noul aspect al blogului e aşa de adorabil.:x Cred că din cauza asta n-am putut intra acum câteva zile aici.
    Eu întotdeauna am crezut că iubirea adevărată cere sacrificii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, din cauza asta :).
      Da, dar nu numai sacrificii...

      Ștergere
  2. Foarte frumos zana mea :3 .
    M-ai surprins placut ..iubirea este eterna si decat sa traiesti fara sa iubesti mai bine mori . E frumos , special si suntem datori cu iubire .

    RăspundețiȘtergere

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.