Intr-o perioada credeam ca am gasit ceea ce doream, ca am gasit o dulce fiinta, dar intr-o zi visul s-a destramat.
Iarna a brodat flori de argint in sufletul meu trist. Ma simt inghetata in interior si nu mai exista nimic care sa ma poata incalzi. E frig, iar luna sticleste pe cerul cenusiu. Strazile sunt parca de argint, iar totul in jur parca e inghetat.
Si lacrimile imi curg ca un sir de margele, iar atingerea ta nu o mai gasesc nici in cele mai frumoase vise.
Rochia de matase alba curge lin pe corpul meu. Parul ondulat imi pica in cascade, iar ochiii mari imi lucesc in lumina lumanarilor. Pe masa troneaza o inima franta de plumb, e grea si incarcata de regrete. In biblioteca susotesc cateva carti vechi. Spun povesti demult apuse la lumina lumanarilor parfumate. Ceasul ticaie obosit, iar afara vantul spulbera zapada. Stau inconjurata de lumanari ce proiecteaza umbre difuze. Te astept sa apari, dar in zadar.
Ascult povestile cartilor pana si ultima lumanare se stinge. Privesc lumea de afara prin fereastra aburita. E numai zapada si nicio urma de pasi. Imi rezem fruntea de geam si las lacrimile sa-mi curga in liniste. Cartile inceteaza povestile si imi asculta suspinele.
Ceasul ticaie inapoi iar eu ma regasesc la o masa in timp ce lumarile incep sa se aprinda. Lacrimile mi se intorc in ochiii dulci, iar rochia alba de matase dispare de pe corpul meu. Ma regasesc in fata ta plangand si implorandu-te sa ma ierti.
Totul merge inapoi si ma regasesc in bratele tale, sub atingerea buzelor tale dulci. Ma strangi in brate si ma iubesti... iar timpul sta pe loc.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Zâmbeşte şi tastează!