duminică, 16 martie 2014

Ou Kinder

Ou Kinder, deoarece postarea conține o monstră de fotografie. Data viitoare o să vă prezint și cealaltă parte a mea.  
                     
                             ”Jur că scriu, dar jur că o să scriu”, așa am zis de joi după-amiază. Ce e azi? Duminică după-amiaza... Cam atât mi-a luat pentru a mă hotărî să înșir și eu niște cuvinte pixelate pe o foaie albă de internet. Când sunt departe de calculator, vreau să scriu. Când stau la calculator, mă apucă somnul.
                             Am pierdut și acest week-end, doar pentru simplul fapt că nu am făcut tot ceea ce mi-am propus. Sau poate eu mi-am propus prea multe, poate fi și asta o cauză.
Am avut un vis apocaliptic și o dimineață bună de arătat la tv la emisiunile de divertisment. Cum să te sperii mă de un manechin?!
                            Nu știu ce păcate grave au avut locuitorii minunatului oraș Brăila (care dacă nu știați, mai nou se află în Moldova, după harta reinventată de o ființă adorabilă care crede că sunt, de fapt, moldoveancă) de nu am avut noi soare până acum vreo câteva zile. În sfârșit a ieșit soarele și pe strada noastră, singurul bai e că bate vântul. Bine, vântul nu ar fi o problemă dacă eu aș avea niște kilograme mai apropiate de greutatea minimă admisă pentru a nu te lua vântul. Noroc cu hainele de pe mine că mai ajung și eu pe la 44-45 de kg, că altfel am corpul unei păpuși puțin cam grase.
Îmi pierd interesul pentru scris și asta nu îmi place, pentru că... nu îmi place. Sper să urmeze o perioadă mai interesantă pentru existența mea vegetativă pentru a avea ce scrie pe aici. Dar până atunci vă las cu o fotografie cu o jumătate din mine și puțină mână de-a mea în fața obiectivului, realizată de un fotograf de elită... Dacă mi-o făceam eu ieșea mai bine.



Un comentariu:

  1. Las ca pofta de scris pleaca si vine..sunt momente si momente in viata unui blogger. Cu totii trecem prin ele.

    RăspundețiȘtergere

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.