vineri, 28 martie 2014

Publicitate!

                    Am mai revenit și eu pe aici, mânată de o dorință puternică de a mai împărți într-un spațiu virtual toate aberațiile de moment de care am avut parte. De exemplu acum am un deget pe care nu îl pot folosi. De ce? Am zgândărit unul dintre șoboscârți azi dimineață și m-a capsat. Curgea sângele în valuri... Ar fi trebuit să-l donez. Eram ca în Hansel și Gretel, doar că eu lăsam o urmă de sânge, până și la farmacie.
                   În ultimele zile în care nu am mai scris nici nu știu cum a trecut timpul și cum de s-a dus atât de repede. Azi, spre exemplu, m-am trezit de la 5, chiar dacă aveam ore de la 10...

                   Cei din Brăila iar au păcătuit, cred, încât trebuie să mergem iar la spovedit pentru a aduce soarele înapoi. E un pic de soare, dar nu ne putem mândri cu unul strălucitor și călduros. Nu poți sta ca o șopârlă la soare, pentru că nu prea ai la ce soare să stai, cel puțin de azi, că până acum a fost soare... că dacă nu era soare nu mă mai îmbrăcam eu în fustă, respectiv rochie. M-am îmbrăcat într-o zi cu o rochie, dresuri negre, alea, alea... și trec pe lângă un grup de pușcăriași (sau persoane private de libertate pentru că au încălcat legea penală) ce săpau și plantau. Trec pe lângă ei ca o prințesă (prințesă ce a luat 8 la sport, ”dar dacă te face să te simți mai bine, tu ai fost cea mai prințesă”) și văd că unul din ei îmi aruncă o privire ”d-aia”. Și ca să vedeți că prietenii sunt pentru a te aduce pe calea cea bună, îi spune unul dintre ei: ”Bă, vrei să înfunzi pușcăria?”. Prietenii ăștia, ce ne-am face fără ei? Și dacă tot am ajuns la categoria ”prieteni” și câinele este considerat cel mai bun prieten al omului. Mergând într-o dimineață spre școală, văd că iese dintr-o curte doi ochi cu patru labe, bot, blană și se repede la mine, puricosu'. Iese și stăpână. Babă fosilizată ce are ca singur scop până în momentul în care va muri, venerarea javrelor. ”No, fetiță, nu mușcă, îi blând.” Blând pe dracu, mai ales că aproape avea colții înfipți în fusta mea...
Cam atâtea pentru azi. Probabil voi mai scrie peste vreo două săptămâni, asta dacă îmi voi aminti că am un blog.

Bonus. Ora de franceză.
Profa: ”Nouă la facultate ne punea caseta și trebuia să traduci ce spunea tanti aia acolo. Făceam traducere simultană.”
O colegă: ”Și nu vorbeați în același timp?”

Profa de română după  o predică ținută întregii clase și care m-a plictisit enorm. A început să vorbească de la și 22, terminând la 48. Se uită la mine și zice: ”Știi vorba aia: dau un leu pentru ateneu? Eh, eu dau un leu pentru gândul tău.”
În gândul meu, sigur ai da tu un leu pentru câte invective ți-aș adresa pentru că am pierdut o oră pentru nimic important.

4 comentarii:

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.