vineri, 7 martie 2014

Simulările trec... problemele rămân

                         Încă trăiesc și am trecut cu bine peste toate simulările. Urmează o perioadă în care o să știu în ce zi a săptămânii sunt. Azi am avut simulare la biologie... Nu știu cum am reușit să las învățatul pe ultima sută de metri, încât aseară (sau să zic noapte) la ora 11 eu învățam fotosinteza și relația dintre licheni și alge.
Desigur, Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă și în sac. Fiindu-mi somn nu am reușit să rețin prea bine, iar azi mi-a picat (printre altele) fotosinteza și relația dintre licheni și alge. Oricum, problema mea nu e la biologie, problema mea e la mate. Dar sunt optimistă. Mai e timp până la BAC.

                        Azi-noapte am visat că mi se anula simularea la mate. De ce? Dintr-o prostie făcută în realitate. Pe foaia de examen (nu știu cum) am scris ”Bacarleat” (sau ceva în stilul ăsta alambicat și greu de pronunțat). Desigur că am emoții, pentru că o prostie din asta poate fi considerată semn. De ce nu am schimbat foaia astfel încât să pot dormi liniștită? ”Las' așa”. La română a fost ”Ion”. Am o repulsie față de Ion și mi-a trebuit foarte mult să termin cartea. Am început-o prima dată în vara anului 2011 și am terminat-o în iarna anului 2014. Prima dată am citit cam 70 de pagini, apoi am luat pauză. Am luat-o de la început. Am citit primele vreo 30 de pagini, iar am renunțat. Am mai avut tentative de a o termina, dar m-a învins, deoarece eu m-am retras din fața unei astfel de cărți care e mai urâtă decât bolile alea de la biologie. Legat de biologie, mi-am dat seama că e foarte scârboasă. Bine că imaginația mea nu se activează și la astfel de chestii.
                        Desigur, s-a zvonit prin Brăila (orașul fetelor frumoase și al cuțitarilor) că s-ar fi știut ce se dă la română. Bineînțeles că nu știam și noi, ăștia de la liceele ce nu avem părinți plini de bani care să ne țină din meditație în meditație, sau părinți care lucrează în SRI, la inspectorat, primărie, profesori universitari... și lista stă deschisă. Acum doi ani, la Bacalaureat (nu simulare), se aflase cu o oră înainte ce se dă la subiectul III - Bau-Baul elevilor. Desigur că aflaseră tot cei din același liceu.
                         M-am obișnuit că nu totul este așa cum ar fi trebuit să fie. Un anumit X din clasa mea (elev care nu e în stare să lege câteva propoziții coerente), deoarece merge la pregătire la profesoara de română a fost trecut pe ochi dulci și frumoși. La biologie profesoara se joaca pe telefon când ar trebui să facă liniște în clasă și să facem variante pentru bac, iar când i-am zis dirigintei că nouă nu ne convine (diriginta, gură spartă, i-a spus), s-a supărat. Elevul trebuie să fie prost, să fie supus, să nu aibă un cuvânt de spus împotriva profesorilor, să nu le spunem noi ce ar trebui să facă. În România, să fie cantitate, nu calitate. Elevul să știe și unde sunt munții nu știu care de prin ce spațiu pustiu de pe hartă. Elevul trebuie să știe să interpreteze orice poezie. Că deh, de ce a folosit poetul culoarea gri în poezie? ”În poezie predomină praful, care poate simboliza culoarea gri. Praful sugerează apăsarea sufletească, starea de melancolie pe care o suferă poetul. Acesta vede lumea din exterior prin intermediul ferestrei, dar el nu poate păși dincolo de ea pentru că e o lume interzisă. O lume ce i-ar provoca răni, ce nu l-ar încânta deloc. Astfel, nereușind să ia contact cu lumea de afară, praful din interior se așterne peste sufletul lui, sufocându-l” (a nu se lua interpretarea aceasta ca ceva bun). Poate că poetul avea o lene de îl durea și nu avea chef să șteargă praful și l-a apucat inspirația. Și despre ce să scrie? Să scrie o poezie în care se referă la praf.
De ce trebuie să învăț la matematică o grămadă de formule, de valori și de alte lucruri pe care nu o să le țin minte o viață întreagă? Poate că la 80 de ani, dacă mai apuc și nu o da Alzheimer-ul în mine, o să țin minte unde este Spania, dar să calculez integrală definită pe 0, 1 din x la n supra x la n plus 1, sigur nu o să mai țin minte. La chimie trebuie să învăț chestii peste chestii, că cine știe, poate va trebui vreodată să fac vreo bombă și nu știu cum se face. Până și la religie ne ascultă. Ne-a dat o fișă despre asceză. Da, 12 ani de religie... și tot 12 de mate. 12 ani în care la fiecare început și sfârșit de oră trebuie să ne rugăm la un perete, pentru că așa e regula. Ora trebuie să înceapă și să se termine cu o rugăciune. (Făcând o paranteză, în clasa I și a II-a (parcă) ne punea învățătoarea să spunem imnul în fiecare dimineață. Eram patrioți, dom'ne.)
Nu se pune accentul pe practică. De patru ani de zile noi nu am făcut niciun experiment la biologie sau chimie. Informatica se face pe foaia, română se aberează la maxim, geografia se învață cu harta în brațe, istoria se visează. Și peste toate acestea apar profesorii, atotputernicii și atotștiutorii, care ei pe vremea lor învățau, nu se jucau. Ei învățau, nu se prosteau. Ei vedeau școala cu alți ochi. Ei acum pot trece bac-ul foarte lejer cu nota cinci. Consider că astfel de profesori nu și-au trăit tinerețea, sau pentru ei adolescența a fost foarte urâtă. Înveți, dar nu poți acuza elevii de azi că unii împletesc într-un mod rațional distracția cu învățatul. Sunt și excepții, dar să afirmi că tu (ca profesor de vreo 30 de ani) învățai de rupeai și treci bac-ul foarte lejer... dai dovada de infatuare. Cel puțin așa mi se pare mie. Cel mai curios mi se pare că unii profesori nu reușesc să ia un amărât de cinci la examenele de titularizare... Dar ne place să vorbim ”că pe vremea noastră învățam, nu ne jucam”.
Majoritatea profesorilor au ajuns niște fosile ordinare fără chef de predat, cărora le ia o oră să înțeleagă o problemă... că deh, e grele pentru ei, neuronii s-au cam dus. Nu o să-mi mai aduc aminte peste 15-20 de ani integralele, polinoamele, ecuația tangentei, reacția de neutralizare, elementul galvanic, ce fel de vânturi bat în partea nu știu care a continentului X, ce altitudine are ridicătura aia de pământ din mijlocul Pădurii Amazoniene, nu o să îmi mai aduc aminte în ce an a scris Ion Creangă Povestea lui Harap-Alb, ci o să țin minte profesorii. O să-l țin minte pe profesorul de chimie care abia săptămâna aceasta și-a schimbat costumul ala pe care l-am văzut încă din prima zi de clasa a IX-a, o să-l țin minte pe profesorul de română pentru că era simpatic la ore, îmi plăceau orele făcute de el, îmi plăcea când corecta cu verde. O să o țin minte pe profesoara de informatică cu ”steluță, steluță, steluță” și ”e te duci, te duci la dracu'” sau ”copiluți”. Pe ambii profesori de istorie: primul pentru că era de-o vârstă cu istoria, iar pe celălalt datorită faptului că ne-a pus să practicăm Kundalini. Pe profesoara de română care chiulește și uneori are o stare ce mă scoate din sărite și mă face și pe mine să fiu supărată. Pe profesorul de mate care are un calm în el ceva de speriat...                              Profesorii se cred minunați și parcă au orgasm când ne pun o notă mică sau bagă textul: ”Cum am pus 2/3/4, pot pune și 10.”
Și acum țin minte ce ne spuneam profesoara de română din generală: ”Dacă eram și eu deșteaptă, nu mă făceam profesoară să-mi dau sufletul pe aici.

4 comentarii:

  1. Partea în care profii au orgasm când pun o notă mică e complet amuzantă şi totodată adevărată. Aveam în generală o profă care nu-şi încăpea în piele de fericire atunci când punea un 3 sau 4...
    Oricum, eu sunt de părere că înveţi chestii utile la servici, acolo de lucrezi, nu la liceu sau facultate. În câteva luni uiţi complet ce ai făcut în ora y la şcoală, dacă n-ai făcut şi practică...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La liceu/facultate/grădiniță înveți teoria. Te ajută și asta, pentru că fără ea nu ajungi nicăieri.

      Ștergere
  2. BAC=Behold Another Catastrophy ,după ziua de azi urasc geografia ,sper ca te-ai descurcat mai bine decat mine mai ales că tu ai materii cam nasoale.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La română a fost cel mai bine... În rest... eh, mai e până la BAC ;;)

      Ștergere

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.