sâmbătă, 5 aprilie 2014

M-am căsătorit

                    În această zi în care ciorile au ieșit fericite din ascunzătorile lui, deoarece e o zi care aduce mai mult cu un sfârșit de toamnă, aveam chef să fotografiez. Acum nu mi-a mai rămas decât să ”fotografiez” ceva probleme la mate de prin culegerile cu subiecte pentru BAC.

                   Lucrul care m-a deranjat cel mai tare săptămâna aceasta a fost nota la română. Două lucrări: una a mea, una a Prea Măritei Zeițe... ambele de 9.50. Totul e ok, până când aflu dintr-o sursă care nu avea de unde să știe cum/ce am scris eu în lucrare: ”Știi, a zis profa că lucrarea ta a fost mult mai bună decât a ei, dar nu putea să-ți pună ție 10 curat”. Nu, că eu fac alergie la 10 curat, așa că îmi dă fără jumătate de punct. După ce mi-a pus nota în catalog, profesoara mă întreabă: ”La mate ce faci?”, Prea Mărita Zeiță: ”Ia 10 la română...” Nu m-ar fi deranjat dacă nu o spunea pe un ton ironic. Taci, înjuri în gând, și îți imaginezi cum cade și își rupe gâtul, apoi zâmbești pe sistem nervos, toate astea până când o scoate în fața clasei să o asculte... și să vezi, nu își învățase. Zâmbetul forțat se transformă în zâmbet de satisfacție, pe aproape să se transforme într-un râs malefic. Oricum nu mă așteptam să-i pună o notă mică. În pauză: ”Știi, nu a fost cu ironie.”... ”Absolut”, în gândul meu. Nici eu nu am zâmbit satisfăcută atunci când nu știai. Îngeraș cu aripioare din pene de struț asiatic și cornițe, asta sunt eu.
                   Trecând de la lucrurile care îmi provoacă greață, datorită ipocriziei unora, mă opresc la visele mele. Am visat o pădure, cu iarbă proaspătă, cu copaci frumoși și un lac în apropiere în care se oglindea soarele. De basm visul acela. Dar ăsta e mic copil pe lângă visul pe care l-am avut în noaptea asta. Doamnelor, domnișoarelor, domnilor, căței, purcei și toți cei care mai intrați pe aici, am visat că mă căsătoream. Dacă mă întrebați cu cine, nici eu nu știu. Acest detaliu nu mi s-a arătat în vis. Eu chiar eram curioasă să aflu care va fi nefericitul care mă va suporta. (Mic detaliu despre mine: eu nu vorbesc prea mult, pot fi enervantă prin alte lucruri). Visul a fost frumos și amuzant. La un moment dat mă supărasem și îmi luasem rochia să plec acasă, că eu nu mă mai mărit, dar a intervenit nu știu cine și m-am răzgândit. Înaintea mea fuseseră încă două nunți, nunți la care avuseseră loc cutremure și muriseră oameni (ca să vedeți ce dezastre provoacă niște nunți). ”Eu nu vreau să plouă la nunta mea”. Replica: ”Lasă, asta înseamnă belșug. ”Cum să mă îmbrac cu rochia?”, O iei așa, peste blugi”, ”Nu vreau să fiu o mireasă în blugi”, ”Cine îți ridică rochia?”. Partea interesantă e că la urmă au venit niște țigani și au fost încântați de nuntă și au vrut să participe și ei. Vis interesant, doar că m-a dezamăgit prin faptul că nu am aflat cu cine mă căsătoream, dar nu s-a găsit nimeni care să mă întrebe acest mare detaliu. Toți erau de acord, chiar dacă nu știau cu cine.
Mă întreb dacă în noaptea asta o să visez nefericita persoană...

2 comentarii:

  1. Prea mărita zeiţă a meritat nota pe care a luat-o la română. Adică, eu nu suport specimenele care iau mereu notele cele mai mari, doar pentru că profii le simpatizează. Oricum, o să vadă ea la bac...
    Btw, aş vrea şi eu un vis ca al tău...:)

    RăspundețiȘtergere

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.