La plimbare

                           Știți bancul ăla cu bărbații care nu opresc pentru a întreba de drumul cel bun deși au rătăcit cam mult? Dacă nu, vi-l zic eu: Bărbații nu opresc pentru a întreba de drumul cel bun, așa cum fac femeile, deși aceștia au rătăcit vreo două ore... pentru că ei recuperează la parcarea laterală.

                           Știți cum puteți muri fiind ghidați de un GPS de pe telefon? Vă spun tot eu. Se dă un drum. În stânga parapet, dar până la parapet linie dublă continuă, dreapta potecă (adică o străduță), înainte șosea mare și lată. Ce zice tanti de pe GPS? ”În 10 metri virați BRUSC la stânga”. Cum... aia a mă-sii să virezi brusc la stânga, atâta timp cât ai ditamai parapetul în stânga, iar după el Groapa Marianelor?! Cum e bancul ăla: femeia la volan, GPS-ul ponit. Tanti din GPS <<În 10 metri trageți pe dreapta. Eu vreau să cobor>> (doar că aici era invers). Desigur că nu am ascultat vocea aceea malefică ce ne ducea spre o moarte iminentă, ci ne-am urmat cursul firesc și ne-am învârtit ca un câine în jurul cozii... pentru că se știe că atunci când ai trei telefoane dotate cu GPS, probabilitatea ca fiecare să arate ce-i trăznește cardul de memorie, e foarte mare. Mai detaliat: un telefon rămânea în urmă, iar după aproape un km îți dădeai seama că ai cam ratat drumul, altul arăta un pic mai bine poziționarea pe hartă... undeva pe lângă șosea, pe un câmp, iar altul ținea morțiș să ne întoarcem și să virăm brusc la stânga.
X: ”Suntem bine acum?”
Eu: ”Relativ bine... Suntem undeva, pe o pajiște și ne îndreptăm vertiginos spre o apă.” (bineînțeles că nu arăta bine)
.....
X: ”Unde suntem?”
Eu: ”Știi, cred că pe aici e cu sens unic... cel puțin așa îmi arată...” (bineînțeles că nu era cu sens unic, calculase greșit încadrarea în spațiu și timp)
.....
                          După multe căutări, am aflat că animalele de la zoo au zi liberă duminica. De ce? Pentru că e stresant să fii animal într-o rezervație naturală și să vezi cum se holbează lumea la tine atunci când mănânci, când te... și când te... (punctele de suspensie se completează de fiecare cititor după bunul-plac).
Deja îmi și imaginez o căprioară zveltă cum stă copită peste copită și trage cu multă ardoare dintr-un joint cu iarbă fină de import și pregătită să arate semnul păcii tuturor celor care o deranjează.
                          Fără alte cuvinte, închei aici transmisia de la fața locului, urmând să ne citim data viitoare.