Ce învăţăm după o plimbare în parc

                             De mult timp nu am mai dat pe aici, însă facultatea m-a prins în tentaculele ei mari şi lipicioase. Am mai scris nişte texte pe malul mării, însă au rămas nepostate din cauza lipsei de timp, nereuşind să duc la bun sfârşit textele, din nefericire. 

                            Însă acum sunt aici, pregătită să vă povestesc prin ce întâmplări poate trece o proaspătă studentă la jurnalism. Acum să nu vă gândiţi că a trecut Moga sau altă celebritate de talia lui pe lângă mine şi m-a tras de mânecă pentru a-mi da un interviu în exclusivitate. Să nu vă gândiţi nici la faptul că mergeam liniştită pe stradă când a căzut un asteroid din care a ieşit un minimarţian ce striga "Trăiască Ponta" (dacă întâlneam o astfel de extra fiinţă, ştirea ar fi purtat titlul: "Un minimarţian a fost ucis în mijlocul străzii, deoarece îl susţinea pe Victor-Viorel Ponta")

                           Eu am altele să vă povestesc. Trebuie să vă povestesc despre scenariile mele apocaliptice pe care le-am trăit într-un parc, scenarii pe care le-am creat în colaborare cu un dubios care încerca, mai mult ca sigur, să mă violeze.

                           Am fost şi eu o dată, nu de mai multe ori, singură într-un parc de pe aici, de pe un mal de lac... un parc în care s-au strâns nişte lebede pe lac. Eu, ca o iubitoare de natură ce sunt, hai să fotografiez lebedele, că doar de asta m-am dus acolo.

Mergeam eu pe acolo ţanţoşă ca o căprioară cu codiţa micuţă fluturându-i în vânticelul ce-şi făcea simţită prezenţa pe marginea lacului, mai făceam câte o fotografie, mai admiram peisajul desprins din Rai, când aud că mă strigă cineva: "Domnişoara, domnişoara! Aţi face bine să plecaţi de pe aici pentru că s-au semnalat multe rele pe aici!"

În gândul meu: "Aoleu, mă omule! Ce fel de rele? Spirite malefice? Oameni posedaţi?", însă îl întreb cu voce tare: "Ce fel de rele?". El: "Violuri..."

Instinctul meu de jurnalistă: "Opaaa!!! Ia să văd eu care-i treaba pe aici." Eu: "Sunt studentă la jurnalism şi caut subiecte pentru ştiri. Mi-aţi putea da mai multe detalii?". La care omul: "Sigur, pentru mai multe detalii puteţi merge la secţia doi de poliţie. Ei mereu se confruntă cu violuri. Sau alt subiect ar mai fi oamenii ăia care ademenesc lebedele şi apoi le prind."

Eu: "Aha! Bine, mulţumesc!"

Nimic interesant până aici, dar asta pentru că ceea ce e interesant abia de acum vine. Eram eu acolo, căprioară cu codinţa-n vânt, fotografiind şi contemplând natura... când îl văd pe unul cu faţă de violator de căprioare cum vine lângă mine şi începe să-mi toarne verzi şi uscate, de genul: "Mă bucur enorm să văd că o fată ca tine e îndrăgostită de natură, îi place să fotografieze. Am văzut că-ţi place... Asta ar putea fi o legătură între noi, pentru că şi mie îmi place să fotografiez şi să admir natura."

În gândul meu: "Unde naiba era punctul ăla slab al bărbaţilor???!!"

Îi zic: "Mă bucur!" şi apoi plec,

Vine după mine. Deja începea să-mi fâlfâie inima şi mai tare, imaginându-mi cum urma să mă violeze printre boscheţi şi să nu mă audă nimeni. Măcar de era şi el mai frumos, că eram şi eu împăcată: băi, m-a violat, asta e... da' măcar a fost frumos tipu'. Dar de unde: ăsta era un lache cu o faţă de milog ambulant, genul ăla de fiinţă căreia îi luceau ochii la vederea unor picioare de căprioară.

Mă mai învârt, mă mai sucesc pe acolo, nu ştiu cum fac de ajung pe o alee care se înfunda. Mă uit lung la alee, întorc capul şi zic: "Stai să vezi că aici mă violează ăsta de mă vede singură. Numai bun locul... nu e la vedere, nu se aude, e pământul uscat... Doamne ajută!"

                             Nu îmi ia mai mult de o secundă să mă gândesc să fac stânga-n prejur şi să o iau la pas vioi pe alee înapoi ca să ies la civilizaţie, Şi mai merg eu... şi parcă un drac mă tot atrăgea în tot felul de locuri dubioase, că altfel nu-mi explic cum de am ajuns pe o margine a lacului,.. şi îl mai văd şi pe violatorul ăla venind în fugă după mine. 

                             În locul în care eram eu, era un fel de ponton, apoi o piatră mare de care stătea rezemată o fată, era un nene care mătura pe acolo, iar pe malul celălalt era o bisericuţă în care se ţinea slujba. Sub protecţia lui Dumnezeu şi a Sfinţilor încă neinscrişi în calendar, mi-a trecut un gând foarte negru prin minte: "Ăsta sigur vine să mă violeze aici, pe malul lacului, ca mai apoi să mă arunce în lac... iar eu cum nu ştiu să înot, o să mor ca proasta... şi violată de un lache."

Vine ăsta lângă mine şi îmi zice: "Domnişoara, am găsit un subiect despre ce să scrii."

Da, trebuie să fac o mică paranteză. I-am spus şi lui lache ăsta cu ochi lucitori că sunt la jurnalism şi caut un subiect despre ce să scriu, că de aceea fotografiez pe acolo, nu că mi-ar face plăcere... şi nu că am avea noi doi ceva în comun,

Îi zic: "Nu e nevoie să mă ajutaţi, mă descurc singură,"

El: "Uite, şi eu sunt jurnalist, mă rog... fost... şi ştiu cât de greu e să cauţi un subiect de ştire. Apropo, eu mă numesc Marian (sau cum mă-sa a zis că-l cheamă) şi aş fi încântat să te ajut. Până când ai de predat tema?"

Eu, ca să vedeţi cât de tare mă chinuia drăcuşorul din interiorul meu, îi zic: "Până la sfârşitul lunii."

El: "Aaa... păi aveţi timp suficient. Dar vreau să vă ajut."

Şi atunci scoate un carneţel dintr-o sacoşă şi începe să scrie,,. nu ştiu ce naiba scria acolo, însă mie îmi era o frică de nedescris. Stăteam cu faţa la lac, în spatele meu undeva în plan mai depărtat era un centru comercial, în stânga mea un nene care făcea curat pe acolo, iar un pic mai departei era o fată. Şi acum mă gândeam: "Stai să vezi... ăsta sare pe mine, mă violează, apoi ăsta cu mătura sare pe tipa aia şi o violează şi pe ea..."

Da, în mintea mea numai scenarii apocaliptice se desfăşurau, asta în timp ce un preot ţinea slujba pe celălalt mal. Măcar să fiu violată sub paza lui Dumnezeu, asta mi-am zis.

Şi, ca să vedeţi cât de departe a putut merge tipul ăsta... îmi zice: "Lasă-mi şi mie o adresă de e-mail că te pot ajuta când ai nevoie."

În gândul meu: "Sigur, ca să mă violezi mai uşor, sau ce?!"

I-am zis: "Nu, nu am nevoie de ajutorul dumneavoastră, mă descurc singură."

El: "Haideţi, nu-mi mai vorbiţi aşa, mă faceţi să mă simt prea bătrân."

În gândul meu: "Era bine dacă erai bătrân... stăteam şi eu liniştită."

Apoi i-am zis pa şi am plecat cu paşi foarte apăsaţi spre ieşirea din Iad. Şi uite aşa, probabil, am fost extrem de aproape de un viol... şi de a afla unde e secţia aia de poliţie.

Deci, ce învăţături tragem noi de aici?

1) Nu e bine să ne plimbăm singure prin parc, chiar dacă vrem să fotografiem lebedele

2) Învaţă ceva tehnici de apărare atunci când te duci în parc

3) Evită pe cât poţi tu zonele unde se întâlnesc persoane mai tinere, e de preferat să stai pe la bătrâni sau chiar în zona cu copii. Aici eşti mai în siguranţă

4) Să nu te pună naiba să zici că eşti la jurnalism