Se întâmplă uneori să mă lovească câte o insomnie din aia cruntă care mă lasă să dorm mult după miezul nopții și mă trezește înainte de ora opt dimineața, că nah... am energia unui hamster care abia așteaptă să alerge în rotiță,
Însă nu știu cum se face, dar faza cu insomnia mi se întâmplă mai mult atunci când știu că trebuie să vin acasă. Cred că e setat creierașul meu pe: ”Ah! Peste câteva zile vrei să mergi acasă?! Nu-i problemă! Hai să bag o insomnie, că doar nu te duci acasă pentru a te odihni”.
Eh! Imaginează-ți că pe principiul ăsta funcționează micul meu creieraș, pentru că nu-mi imaginez că e unul foarte mare.
Dar oricum, insomnia ar fi mica mea problemă, pe lângă cutremur. Da! Mă sperie cutremurele în ultimul hal, mai ales că eu stau la etajul patru, deci șansa de a ajunge în timp util la parter e destul de mică. Chiar azi am dat peste un articol în care erau prezentate câteva modalități de a scăpa cu viață dintr-un cutremur. Una dintre ele era aceea de a sta lângă un zid exterior, pentru că în cazul în care se prăbușește clădirea, să fii găsit mai ușor de autorități. Oricum, toate astea sunt așa, cât să spun că nu m-am interesat de ceea ce se face în caz de cutremur, că dacă e ceva urât, oricum nu îmi mai funcționează creierașul și probabil va face scurt circuit și voi alerga disperată cu mâinile pe sus, asta până îmi va cădea vreun corp de mobilă sau lustra în cap.
Toată faza zguduitoare de după miezul nopții mi s-a părut trasă la indigo cu ceea ce s-a întâmplat la cutremurul din septembrie. Bine, există și o diferență. Aceea că nu m-am mai trezit țipând și aproape de a face un atac de panică. Asemănările însă pot spune că sunt izbitoare. În ambele cazuri am fost o mică insomniacă, cutremurele au avut loc noaptea, doar ce adormisem, după cutremur/în timpul cutremurului lumea a postat pe FaceBook lucruri de genul: cutremur!, cine a mai simțit cutremurul?, X s-a simțit speriat... iar astfel de minunății de pe Internet pot continua la infinit. Plus că după ambele cutremure am intrat pe FaceBook și dau de o colegă: #insomnie #cutremur. Care era probabilitatea ca amândouă să fim acasă, să avem insomnie și să se producă un cutremur?! Dacă e să se mai întâmple astfel de alinieri stranii, o să vă anunț, asta ca să vă adăpostiți, să nu cumva să vă prindă vreun cutremur alergând de bezmetici prin casă, până vă cade lustra în cap și vă liniștiți... sau să doriți să ieșiți din apartament (adică pe scări), dar să ajungă apartamentul înaintea voastră la parter.
De data asta în timpul cutremurului eram ceva de genul: haai măăăh!! haaai! termină odată! gata, am înțeles! ești frustrat... ghici ce?! și eu sunt! m-ai trezit din somn!!! tu ai idee că abia am adormit? tu ai idee că mâine iar mă trezesc pe la opt? pe tine te doare în plăcile tectonice, ce știi tu! DU-TE DRACU cu tot cu gradele tale!
Și da, s-a oprit!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Zâmbeşte şi tastează!