Probabil că da...
Dar știi ce aș mai vrea eu? Să repete obsesiv: ”Nu mai fac asta niciodată!”.
Încă de la început, în ciuda aparențelor, nu am luat-o razna, ci doar am o urmă de dictatură în mine. Da, probabil, mă transform într-o mică scorpie, o tirană... dar unele persoane chiar merită un astfel de tratament.
Cred că deja am fire albe de păr în podoaba capilară din cauza persoanelor care mă abordează cu textul: mă poți ajuta cu ceva? mai am nevoie de X bani ca să ajung în locul Y...
Persoanelor care mă aborbează cu textul ăsta le-aș înfige un cuțit în abdomen și le-aș pune să repete. Dacă mai repetă, îl bag mai tare, nu mai repetă, o să-l bat ușor pe umăr.
Nu sunt singura persoană care este abordată de indivzi din ăștia dubioși, însă numai eu am impresia că am față de bancomat? Sau față de bancă ce acordă împrumuturi... ”Doar aici și doar acum! Împrumut fără dobândă, fără plăți ascunse, fără adeverințe de salariu. Banii pe loc!”. Sau scrie pe fața mea ”fără număr, fără număr, fără număr”. Sau poate ”ajut pe oricine, sunt mama răniților, știu că vrei să ajungi la dracu-n praznic și nu ai bani, dar stai calm. De-asta sunt eu aici, îți voi da bani și te vei duce dracu”. Sau poate scrie ”sunt mioapă! nu voi vedea că vrei să mă fraierești. stai calm, nu m-am prins că tu de fapt vrei bani pentru țigări”. Sau cine știe ce naiba scrie pe fruntea mea lată...
Oricum, astfel de persoane au impresia că împart cu bani în stânga și în dreapta. Singurul scop cu care le-aș da bani, ar fi acela de a-și face transplant de creier... Poate au retard, cine știe... dar mă îndoiesc, pentru că altfel nu-i mai ducea creierașul ăla al lor simpatic să facă asemenea chestii. Adică asta e un fel de cerșeală, dar ceva mai stilizată. Nu mai stau pe la colțuri, nu put, sunt îmbrăcați decent, uneori cu o geantă mică, îi vezi pe la gară de obicei... Timpuri noi, tehnici noi de cerșit.
Chiar nopțile trecute am avut un vis în care eram într-un maxi și una mi-a cerut 15 lei pentru a ajunge nu știu unde, iar eu ca gâsca i-am dat (a se reține că era vis). Tipa îmi promisese că îmi va da banii înapoi, iar eu am crezut-o (din nou, a se reține că era vis). La un moment dat maxi a oprit, tipa s-a dat jos, a intrat într-un magazin, a scos dintr-o cutie de valoari niște bancnote și mi le-a adus, iar ea pe urmă a plecat în treaba ei, nu înainte să-mi spună: vezi că ți-am dat mai mult! să fii atentă.
Am fost șocată când am văzut câți bani îmi dăduse de fapt... Mă simțeam ca atunci când găsești pe stradă vreo 10 lei și nu sunt ai tăi. Atât de fericită eram în vis, mai ales că era vorba de mulți bani, vreo 500 de lei, cam așa. Dar visul meu s-a destrămat atunci când am realizat că una dintre bancnote era de 50.000 de lei (adică ieșită din uz...), iar în legătură cu celelalte aveam eu o vagă bănuială că sunt falsificate. Și atâta m-am ofticat în visul ăla că m-am lăsat păcălită și că nu am întrebat-o măcar cum o cheamă... asta ca să le spun polițiștilor.
Și da, după visul ăla sunt și mai reticentă față de astfel de cerșetori deghizați în oameni amărâți care nu au cinci lei să ajungă la naiba-n praznic... oricum, ceea ce mă intrigă pe mine este faptul că deși le dai tu cinci lei și ”ar avea bani să ajungă unde au zis”, cerșesc în continuare.
Și ceea ce e mai enervant, e faptul că dacă se întâmplă ca într-o zi să vină la tine o persoană căreia i s-au furat banii, actele și tot ce mai avea și îți cere telefonul să sune un cunoscut sau îți cere 10 lei de taxi, tu nu o să-i dai, pentru că au fost alți cerșetori înaintea lui care te-au lăsat cu o imagine proastă. Așa că îi spui omului care chiar are nevoie disperată de ajutor:”ia mai du-te-n... și lasă-mă-n pace că nu sunt bancă. Marș la muncă!”. Și tot din cauza cerșetorilor se ajunge ca persoana care are nevoie de ajutor să spună: ”români de rahat! nu vor deloc să ajute...”
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Zâmbeşte şi tastează!