luni, 24 iulie 2017

C.F.R. - Ce Fac Românii

            Momentul ăla când revii după luni întregi de dispariție misterioasă și desigur că nu vii și tu zen, ci vii plin de frustrări, că doar de-asta revii: ca să-ți reverși nervii pe aici.

            În ultimul timp pot spune că merg destul de des cu trenul - ce să faci dacă încă nu mi-am găsit prințul cu cal alb înaripat pentru a mă duce unde vreau eu, oricând și să mai ocup și locul din față, nu să stau împreună cu babe și moși... și desigur că nu la geam, că nu am eu față de om care merită loc la geam.

Și dacă m-a învățat ceva mersul ăsta des cu trenul e că:
1. Ar fi de preferat să-ți iei biletul din timp, mai ales dacă circuli pe o rută estivală - adică spre Constanța, ca să ne înțelegem
2. Dacă tot mergi cu trenul și ești fată, fă bine și nu te îmbrăca în rochie pentru că dacă punctul 1 nu este respectat ajungi să stai pe jos, la propriu
3. Fă bine și ia mereu cu tine o mapă, o revistă pentru că niciodată nu se știe cât de cald poate fi sau dacă mai prinzi și tu un loc amărât pe scaun
4. Dacă punctul 1 este îndeplinit, te poți încălța și cu tocuri.


Vineri, Eu: am tren la 9, ajung la gară la 7:30, e imposibil să nu prind bilet.
Gară, cucoana de la casă: Domnișoară, să știi că nu mai sunt locuri.
Eu: Nimic, nimic? (De parcă tanti putea să-mi pună mie vagon special...)
Cucoana: Nu! Următorul!
Eu: Daar eeuu?
Cucoana: Vino mai târziu, nu-ți pot da bilet acum, e prea devreme.
Eu: Bine, atunci o să revin pe la și cinci... pe la 9:05, că poate atunci nu mai e devreme.

Da, logica C.F.R. mă bate uneori.. Deși nu mai erau locuri disponibile, nu-mi putea vinde bilet fără loc cu mai mult de 20-30 de minute înainte de plecarea trenului.

            Accelerând puțin în timp, ajungem la ora 8:30, eu poziționată la o coadă puțin peste așteptările mele, cu gândul de a-mi lua și eu minunatul bilet fără loc. Și cu câtă satisfacție mi-a întins cucoana biletul fără loc.. mi-a mai urat și călătorie plăcută. Urarea asta a fost ca bomboana de pe colivă. Îți dai seama ce călătorie plăcută puteam avea în picioare două ore, alături de alte zeci de persoane, cum aveam să aflu ulterior.
            Mă urc eu în tren ca o panseluță, asta cu vreo 10 minute înainte să plece trenul. Jumătate de vagon gol.
Eu: Ce bine ar fi să nu mai vină nimeni...
            Ultimele două minute, deja eram relaxată și mă gândeam că mi-am făcut griji degeaba și începeam să regret că i-am urat de bine cucoanei de la casa de bilete... când deodată apar pe puțin 60 de persoane în vagonul ăla. Toți străini... francezi, germani, italieni, spanioli, maghiari, țiganii mai lipseau de acolo și deja regretam că am luat trenul ăla.

             Și deja nu mai are niciun sens să precizez faptul că nu am avut loc pe scaun, ci pe jos, la fel ca alte zeci de persoane.
Trebuia să-mi pregătesc vreun text ceva de acasă, poate primeam și ceva bani, scoteam de diferență pentru clasa I. Însă până ajungea lumea la mine, rămâneau fără bani, că atâția eram înșirați pe culoar, iar eu eram abia la mijloc..

             Oricum, am apreciat că am ajuns exact la cât era planificat la Constanța, nu am avut întârzieri, nu a plecat locomotiva fără vagoane, nu am rămas în câmp pentru că s-a defectat ceva la locomotivă, nu a murit conductorul, nu s-a stricat niciun sistem de frânare, nu s-au dilatat șinele, nu s-a despicat pământul, nu a fost cutremur, nu au ieșit din subteran cârtițele gigant, nu au venit extratereștrii, nu s-a aruncat nimeni în fața trenului...

              Dar nu-i problemă, sunt obișnuită ca un tren care ar trebui să ajungă în două ore la destinație, ajunge în două ore și jumătate, jumătatea aia de oră este bonus, poate vrei să mai socializezi, poate vrei să inventezi înjurături noi pentru că ai pierdut legătura cu următorul tren.

               Acum sunt curioasă ce se mai poate întâmpla când va întârzia trenul, pentru că sigur va întârzia și nu o va face și el decent 5-10 minute.. nu, vorbim de la 30 de minute în sus.

C.F.R. - Ce Fac Românii

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.