luni, 18 septembrie 2017

Chef de chef

             Se zice că muzica este un stimulent pentru creieraș (sau ceva pe acolo), însă creierașul meu este în total dezacord cu gusturile mele.
             Gusturile mele trag spre rock, Creierașul rupe manelele, pe sistem, se știe. Viața mea e ca în maneaua aia cu ”să iubești două femei”. Eh, eu mă împart între: să iubești rock-ul, însă te lași pradă manelelor.
Sa iubesti 2 femei
Sa nu sti pe care o vrei
Una'i mama la copii
Alta'i pofta inimii” (sursa)

              Strofa asta ar trebui introdusă în manualele de limba română ca exercițiu: Găsiți greșelile din următoarea strofă.
             Și sunt atât de proaste manelele astea, atât de proste încât simt că mă prostesc ușor, ușor. Credeam că e doar o glumă faptul că în manele predomină doar câteva cuvinte care sunt învârtite și sucite pe toate părțile pentru a scoate toată seva din ele. Bani, dușmani, prieteni, chef, femei, inimă, zână, prințesă, lăutari, gagică, viața mea, se mai menționează niște țări/insule.
Videoclipurile sunt atât de sărace în mișcări de cameră și fundaluri, încât dacă s-ar uita un absolvent de regie, i-ar sângera retina. Oricum, ”piesa” de rezistență este reprezentată de cel puțin una bucată de umanoid bine tencuit, cu ceva bucăți de cârpe care țin loc de haine (video cu buget redus, se adaptează), care execută în mod repetat mișcări de stânga-dreapta tremurat - cam ca atunci când vrei la baie și e ocupat sau ca atunci când te strâng pantalonii și abia aștepți să-i dai jos. Și nu-i nevoie de prea multe versuri în alea trei minute. Le repeți constant, oricum nu e cazul să încarci memoria ascultătorilor cu prea multe cuvinte, ce naiba.
              Și totuși, de ce naiba ascult eu manele? Simplu! Atunci când am treabă și vreau să termin cât mai repede, îmi pun câte o maneluță pentru a mă menține în forță. Adică mai explicit e un fel de tortură. Cu cât termin mai repede, cu atât mai repede închid maneluța. Deci nu am timp de pierdut. Treaba e că asta chiar funcționează. Creierul meu funcționează la capacitate maximă. 100% e puțin zis. În vreo cinci ore am reușit să-mi extrag informația necesară din patru cărți, să o structurez, să scriu vreo 10-12 pagini bine structurate pentru licență, am luat și o pauză, am mâncat și am mai pierdut timp și pe Facebook. Deci a fost o reușită.. și îți dai seama câte ore de manele am îndurat pentru a începe trei teme de licență, iar pe una să o termin cu 80 de pagini.
              Am încercat să lucrez și pe melodii care îmi plac, însă alea mă relaxează, mă fac leneșă, ceea ce nu-i bine.
Oricum, îți dai seama că textul ăsta este scris pe manele, nu?! Deci: ce-i al meu, e și al tău, să știi! 

2 comentarii:

  1. Când am citit articolul,în cap îmi răsuna "melodia mea de suflet" al lui Sandu Ciorbă...
    Bun articol :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A mea este ”Chef de chef” :)). Îmi dă un chef de scris, ceva de speriat.

      Ștergere

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.