vineri, 5 octombrie 2012

Sărutul

Ţi-aş fura câte un sărut în fiecare secundă...
Ţi-aş săruta buzele moi şi dulci şi aş simţi cum sufletul îmi învie...
Te-aş săruta încet, nu m-aş grăbi...

    Îi sări în braţe şi îşi împleti mâinile în jurul gâtului lui. Îi era atât de dor de ochii căprui... de buzele... de zâmbetul... de vocea lui...
Închise ochii şi îşi contopi buzele cu ale lui. Îi atinse buzele încet, cu teamă... Simţi gustul sărat al buzelor lui, gust ce o făcu să tresară. Îl privi în ochi şi simţi cum se îneacă în ei... Pielea lui era caldă, catifelată... cu acelaşi gust sărat...

   * Într-o noapte cu lună plină, o lună ce-şi scălda razele argintii în valurile spumoase ale mării, se plimbau pe o plajă ţinându-se de mână şi şoptindu-şi cuvinte dulci şi împărţindu-şi zâmbete. 
Luna argintie veghea asupra lor, iar valurile le cântau dulci versuri... 
   Cei doi se opriră în loc privindu-se în ochi. El o strânse în braţe simţindu-i fiecare bătaie a inimii, fiecare respiraţie... O simţi absentă, dusă departe peste valurile reci ale mării. O întrebă dacă totul e bine, iar ea doar îi zâmbi. Era fericită că în sfârşit îi simţea braţele în jurul trupului ei. Dar fericirea ei era totuşi tristă. Putea fi doar un vis... un vis din care ea nu dorea să se mai trezească vreodată. Îi era teamă că toate acestea vor avea un sfârşit... 
   Îşi trecu mâna prin părul ei... Îşi apropie buzele de ale ei... se opri puţin... închise ochii şi îi atinse buzele pentru prima oară. Pentru prima oară simţea că lumea e a ei. Simţea cum buzele lui îi făceau sufletul să învie... Simţea cum pluteşte şi nu dorea ca vraja să se sfârşească. Dacă era un vis, era cel mai frumos... 
Buzele lui erau moi şi puţin sărate. Simţea cum se topeşte în braţele lui, cum un fior îi străbate trupul, cum inima îi bate cu putere... 
    El îşi retrase buzele şi o strânse în braţe. Avea impresia că sărutul durase o veşnicie şi acum se trezise dintr-un vis în braţele lui protectoare. Îşi muşcă buza de jos şi simţi gustul sărat al buzelor lui, ceea ce îi făcu inima să bată iar cu putere... 
   Continuară să se plimbe pe plaja pustie, sub luna ce îi veghea şi cu valurile ce le cântau dulci versuri... * 
     
    Închise ochii şi îl mai sărută încă o dată. Îi strivea buzele dorind să simtă şi mai tare acel gust, să mai simtă aceeaşi fiori, să simtă din nou că visează, că se topeşte în braţele lui...
    Îi muşcă buza de jos, apoi o sărută cu grijă. Îl sărută în colţul gurii, apoi pe gât... El o ţinea lipită de pieptul lui simţind din nou cum inima îi bate cu putere... Îi mângâie pieptul şi continuă să îl sărute apăsat împingându-l spre pat...

    Deşi nu mai era vară, buzele lui aveau acelaşi gust, iar inima ei bătea chiar mai tare decât prima oară... Vraja nu se sfârşise... 

joi, 4 octombrie 2012

A.... zi de şcoală

Când mă duceam spre şcoală am trecut pe lângă Gigi... Gigi nu e un el, ci... la Gigi se fac cei mai buni covrigi. Da, are un nume tâmpit. Şi cum treceam eu aşa... pe lângă... venea un miros frumoooss... Desigur că m-am oprit să-mi iau 2 covrigei... şi uite aşa am întârziat vreo 5 minute la prima oră, mai exact la informatică. Şi când am ajuns profa zicea notele de la testările iniţiale. Trecuse de mine şi nu am mai întrebat-o pe urmă cât am luat, dar cică vreo 7 (da... da... nici mie nu-mi convine). A început să ne predea matrici şi la info... Până acum nu-i nimic complicat.
Următoarea oră... religia. Da, iar ne-am rugat... cu faţa la perete. Noi, de fapt, ar trebui să facem rugăciunea înainte de mate... nu înainte de religie.
După religie am avut iar info. Iar am întârziat vreo 5 minute. E vina Florii... Şi după ce am ajuns noi, a venit altă profa şi a trebuit să mergem la noi în clasă... :-<.
La engleză... Căluţ la tablă... "Greşit, greşit... greşit... Bravo! Ai luat şi tu o notă bunicică...".
Nu am ce să scriu despre ora de română că nici nu am făcut-o.
La biologie ne-a predat. Nu-mi place ca profesorul să predea şi să nu înţeleg ce spune... pentru că nişte animale (adică "scumpii" mei colegi) fac prea multă gălăgie iar profesorul nu face nimic ca să-i liniştească. "Florea, iei notă...", asta o tot spune din clasa a IX-a... şi numai o singură dată s-a ţinut de promisiune, punându-i... 2 (?) sau 4...

Bine că mâine stau acasă... Dar nu stau acasă pentru că e ziua educaţiei... ci sunt zilele liceului. Şi ca să nu ne mai dea şi vinerea viitoare liber, s-au gândit ei (prost) să le pună tot acum. Bine, de fapt, zilele liceului erau pe 5 şi 6 octombrie, dar nu strica încă o vineri liberă... aşa cum se tot zvonea săptămâna trecută.

Azi am pus mâna pe nişte rânduri secrete pe care aşteptam să le scriu de vreo săptămână încoace. :>

Sociabil: M. este sociabilă (linguşitoare).
Modă: C. este în pas cu moda... piţipoancelor.
Fotbal: Cică P. joacă fotbal... 8-|
Renegaţie: B. este renegat de întreaga populaţie.
Calculator: Singurul prieten al lui E. este calculatorul...
Handbal: Capul lui într-adevăr seamănă cu o minge de handbal.
Română: Vrei să te pui bine cu profa de română, hâ??
Culoare: Da, un Cal pe post de brad de Crăciun.
Liber: Liberă? Ai nevoie de companie?
Distracţie: Pe bune, tu chiar crezi că ştii să te distrezi?
Amuzament: Te crezi clown?
Nimic: La fel ca în capul tău...
Sport: Da, sigur! Te crezi Mutu?
Muzică: O manea... ceva??
A zâmbi: Poate ar trebui să încetezi (păpuşă Barbie...)
Încredere: Hai fii serioasă, nu poţi avea încredere nici în tine...
Artă: Da mă... Picasso!!
Adormită: Trezirea frumoasa din Pădurea Adormită!

miercuri, 3 octombrie 2012

5 minute de linişte...

Băi, băăăăiii, băăăăăiiiiii!!!!
Deci, (nu stai, fără deci)... am chef să scriu ceva, dar nu ştiu ce. Pfuuaii... Vineri liber, vineri nu-i liber... ba că vineri sunt zilele liceului şi stăm acasă, ba să sunt zilele liceului şi tre' să venim că cică ne-ar duce diriga nu ştiu unde... Bă, vă hotărâţi?
Am chef de scris ceva horror, dar şi de ceva dulce şi frumos... că şi aşa nu am mai scris nimic altceva în afară de şcoală.
Timpuleeeee unde te duci tu fără mine, timpule??? De ce fugi de mine? Dacă o să te prind vreodată, te leg de mine... nu o să mai pleci nicăieri fără mine. O să fim împreună pe veci... :P

    Poate că aş avea despre ce să scriu dacă aş sta 5 minute liniştită... 5 minute să fiu lăsată în pace şi să nu aud decât cum trece timpul. Timpul trece pe lângă noi fără să ne dăm seama. Spunem că vom face aia şi ailaltă... ne învârtim puţin... ne uităm la ceas şi deja e ora 20.
    Povestea profesoara de română că la un banchet, un elev a invitat-o la dans... şi dansând, elevul o întreabă: "Doamna profesoară, nu-i aşa că dansul ăsta vă aduce aminte de tinereţe?" (profesoara are undeva pe la vreo 35 de ani acum...). Şi cum zicea şi ea... tot trăind printre elevi... şi tot trecând prin clasele a IX-a, a X-a, a XI-a, a XII-a... uneori nu-şi mai dă seama că îmbătrâneşte... Nu ştiu dacă e o problemă să te consideri tânăr mereu sau chiar e de bine.
     Timpul merge înainte şi noi mergem cu el. Nu ne putem întoarce în timp să modificăm viitorul, actualul prezent. Atunci când facem o alegere trebuie să o facem cu cap pentru că ea ne poate influenţa viitorul într-o mai mică sau mai mare măsură. Alege cu cap!
Eu cam încep să regret că am rămas pe profil real. Matematica o să-mi dea bătăi de cap şi îmi e frică la BAC. Ori renunţ la matematică, ori învăţăm să ne suportăm reciproc. Nu mă face pe mine o ştiinţă exactă. Eu oricum nu voi merge la o facultate la care se cere matematică. Drept (criminalistică), jurnalism, psihologie... ştiinţe politice (încă nu am aflat mare chestie)... pe una din astea o voi alege.
Când eram mică eu credeam că, de fapt, "criminalist" înseamnă criminal şi nu înţelegeam de ce se spunea pe la ştiri că au fost chemaţi criminaliştii la faţa locului... Adică pentru ce ai chema un criminal înapoi... Dar timpul a trecut, m-am mai mărit... am înţeles ce înseamnă "criminalist" şi chiar mi se pare interesantă această...  meserie.
Poate dacă aş fi o psiholoagă m-aş putea înţelege şi pe mine. Dar îmi e teamă ca nu cumva problemele celorlalţi să se izbească de mine ca un val... şi să mă înec cu problemele altora.
Mi-aş putea da şi eu seama dacă într-adevăr în atitudinea mea o problemă sau poate ceilalţi nu sunt capabili să mă asculte, să mă înţeleagă... şi doar se aruncă la dat sfaturi, poate chiar şi criticat... Nu am nevoie de nişte critici aberante, am nevoie de critici constructive. Nu am nevoie să mi se repete ceva în mod obsesiv... aşa e temperamentul meu. Ăsta e temperamentul familiei mele. Poate că uneori am de pierdut, dar poate am şi de câştigat...
       Îmi e frică de viitor. Îmi e frică de greşeli. Dar ştiu că pentru a face greşeli trebuie să fac şi alegeri... Nu, nu trăiesc într-un glob de cristal în care totul e perfect. Pe cei indiferenţi îi doare cel mai tare... Deşi ţin minte diverse cuvinte care m-au afectat la un moment dat, încerc să par indiferentă... pentru că mă ajută să trec mai uşor peste, dar ştiu că mă mint pe mine încercând să-mi alung nişte cuvinte din minte. Oare ce e mai rău: să fii cu adevărat indiferent sau doar să pari indiferent?
     



A... zi de şcoală

Nu, nu m-am plictisit să scriu despre ceea ce fac la şcoală. Îmi place, de fapt, să scriu ceea ce fac la şcoală. Nu, nu mă laud :P.
Azi am avut prima oră franceza. Profa parţial în toane bune, că mai pe sfârşitul orei a început să zbiere la... (nu ştiu cine) cineva de prin spate că se juca (probabil) pe telefon. "Am alergie la telefoanele voastre", atât de tare ţipa că se înroşise la faţă... Asta când o să aibă copii (dacă va avea) vor merge pe sârmă săracii..
Informatică. Lucrare. Noi în clasă rezolvăm un anumit tip de cerinţe, la lucrarea asta (testare iniţială) alte cerinţe. "Nu am făcut în clasa a X-a despre variabilele char, dar v-am zis eu ceva despre ele...". Nu ştiu când ne-a zis, că eu nu îmi aduc aminte... :|.
M.: "Şi aşa se va da şi la BAC? Că eu nu m-am decis între biologie şi informatică?". Nu ştiu ce va da M. la BAC, dar după ce nervişori avea când a pus-o profa să rezolve subiectele la tablă şi greşit, greşit, greşit... Eu voi alege biologia. A doua oră de informatică. A corectat profa câteva lucrări. Până acum note între 4.5 şi 7.5 (cum naiba a luat atâta, nu ştiu...) ... E ceva suspect la mijloc sau poate nu am înţeles eu bine...
Istorieeeeee... Mai venea profu' pe acolo... pe la prima bancă... Floarea decolteu... :>. Nah, nu ştiu dacă acolo se uita... Dacă acolo, înseamnă că-i nesimţit... (Şi ce-i mai place şi lu' profu' de chimie să vadă câte-un decolteu...).
Matematică. Analiză. x-1, polinoame, împărţiri... limită tinde la 0, la infinit... De luni începe să ne asculte la analiză... :-<.
Roxana: "Dacă îl ţin aşa... în gură, se mai aude?"

marți, 2 octombrie 2012

A nu ştiu câta zi...

Cam uit eu în ce zi am rămas, aşa că renunţ la numerotarea zilelor. De fapt, nu e important în a câta zi am ajuns ci e important ceea ce am făcut.
Azi, prima oră geografie. Sooommnnn... din cauza vremii :P. Ne-a predat, iar peste câteva ore dăm lucrare "că-i scurt semestrul"... că parcă avem noi, elevii, vreo vină că nişte idioţi au decis să fie un semestru din septembrie până în decembrie şi alt semestru din ianuarie până în iulie... Mda.
Pe urmă mate. Dezvoltare determinantului de ordin 5, care se face folosindu-ne de determinantul de ordin 4 apoi de ordin 3... Oare există şi dezvoltarea unui determinant de ordin 10? Îmi e şi frică să mă documentez... Dă doamne să nuu...
La engleză am dat lucrare. "Învăţaţi timpurile, învăţaţi verbele... vă dau gramatică...". Mda, ne-a dat. Ne-a dat un exerciţiu cu adverbe şi adjective... Nu ne-a predat niciodată în 2 ani lecţia asta.
La chimie... s-a dus M. în clasă să aducă cretă. 8 crete... :|. (Erau 14 crete care trebuiau împărţie la engleză, fanceză, germană, chimie, informatică... Le-a împărţit...).
La fizică am râs o oră.
Cele 2 spioance au început cu un elastic, apoi cu un caiet... Dacă începe Flory să râdă... are un râs atât de colorat că nu te poţi abţine să nu râzi de râsul ei.
Simona: "Şi mergeam eu cu Şaky într-o zi acasă... şi mă întreabă ăsta dacă io mă uit la filme porno. Şi eu i-am răspuns că da... mă uit cu mama, că mie îmi e cam frică...". Cum era aia? Ah, da... surdu' nu aude da' le potriveşte. Ea înţelesese horror, nu porno... micuţă inocentă ;;).
La sport am stat o jumătate de oră să-i vedem pe băieţi cum aleargă pe ternul de fotbal şi cum se zbate Cocoşel pe teren...
Şi pe urmă am plecat acasică...

"... mergem împreună la şcoală... îmi e dor de tine". Baby :).
Degeaba vă certaţi voi...



 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.