sâmbătă, 26 mai 2012

Cum să...

Aceasta este a doua postare cu titlul "Cum să...". Prima aici. În aceste postări mi-am propus să scriu "cum să faci" unele lucruri... de unul singur/una singură îndrumat/ă de un mare maestru..."Fratele Meu" (P.J.).
Vrei ca periuţa ta de dinţi să nu mai miroasă a pastă de dinţi? Se rezolvă. Te ajută P.J. Vrei să te tunzi singur/singură? Din nou, te ajută P.J....

Deci, cum spuneam, dacă are cineva chef să se tundă singur/ă să citească în continuare pentru că voi prezenta nişte sfaturi utile date de cel mai mare frizer. Da, aţi ghicit...P.J...
Se ia una bucată foarfecă. Se subînţelege că aceasta trebui să taie...Cu cea mai mare atenţie se alege o şuviţă de păr cât mai vizibilă, că doar vrei să vadă toată lumea ce expert/ă eşti tu. Ahh..am uitat să precizez, în toată această treabă nu se foloseşte oglinda. Deci, e foarte important să nu se folosească oglinda. De ce? Pentru că s-ar putea să te sperii de ceea ce va urma să se întâmple cu părul tău.
Cum spuneam, alege o suviţă de păr cât mai vizibilă şi fără să te gândeşti la nimic înfige foarfeca în păr. Ce o să iasă...contează de noroc. Ori o să fii într-o parte chel/cheală...ori doar o să-ţi tunzi puţin vârfurile...
Desigur, frate-miu e expert. Şi-a tuns doar vârfurile...:P. Dar lasă, a avut de unde...Are ditamai părul...Oricum, nu prea s-a observat. Doar dacă te uitat mai atent observai că într-o parte are părul mai lung, iar în cealaltă mai scurt...Asta e...Copil.

Eu când eram mică nu mă tundeam pe mine că doar nu eram nebună...Pe la 3-4 ani aveam părul scurt (tunsoare gen bob, plus breton) şi negru ca...tăciunele...să nu zic ca abanosul că deja induc lumea în e(o)roare şi o să mă considere vreo Alba-ca-Zăpada...Pe urmă mi-am lăsat părul să crească. Până prin clasa a 7 am avut părul lung, dar nu mai era negru...Acum am părul până la umeri, iar negrul acela din copilărie îl obţin doar atunci când este ud (părul...)
Şi cum ziceam, nu m-am tuns niciodată pe mine...Preferam să-i tund pe alţii. Începând de la păpuşi, câini, pisici...etc. şi terminând cu proba supremă...adică să o tund pe mama mea...
Într-o zi de vară...stând în casă obligat-forţat...că cică trebuia să dorm, şi chiar dacă nu dormeam stăteam ca proasta-n casă (bine...între orele 12-15 nu era nimeni afară, că şi restul copchiilor erau obligaţi să intre-n casă). Plictisindu-mă, că pe atunci nici nu visam la calculator sau mai ştiu eu ce...văzând foarfeca pe o măsuţă...iar cum mama mea dormea...cu părul aşa lung...Deja înnebuneam. Eram ca Denis din "Denis pericol public". Stăteam în fotoliu şi mă uitam când la părul mamei, când la foarfecă...Nu aveam stare. Tremuram. Mă mâncau palmele....Nu mai rezistam....
Şi-am tăiat...cam vreo 5 cm. :D. Aveam de unde să tai, slavă Domnului...Iniţial tăiasem doar vârfurile, cam un cm., şi am văzut că nu am tăiat cam drept sau cel puţin aşa mi se părea mie...aşa că am mai tuns puţin...şi încă puţin...şi am mai tuns puţin...Deja părul mamei era ca nou, nici nu se observa...Dar ce mă făceam eu cu părul căzut?? Simplu. L-am băgat sub covor:D.
Mama a aflat abia după câteva zile că am tuns-o. Deci vă da-ţi seama cât de bine am putut să tund de nu şi-a dat seama singură...Desigur, nu i-am spus eu. Făcând curăţenie a strâns covorul şi...surpriză...erau fire de păr...Păr tuns...Păr de-al ei...Nu mi-a zis nimic, oricum trebuia să-şi tundă vârfurile....
Dar de atunci nu mi-a mai lăsat foarfeca la vedere...

Ehh..cam atât...Bine, ar mai fi şi altele de spus...dar altă dată.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.