miercuri, 11 iulie 2012

Lene



     Băi, nu ştiu ce-i  cu mine... dar de la un timp m-a pălit un soi aşa... de silă, lene şi alte stări asemenea...  încât mi-e lene chiar şi să mănânc. Deşi stomăcelul meu face ca toţi dracii, eu nu-l ascult... mi-e lene. Deşi pentru mine nu e chiar ok faptul că nu mănânc (că mi-e lene)... dacă o mai ţin aşa, îmi e că dau jos şi astea 50 de kg pe care le mai am.
     În altă ordine de idei, mi-am tras breton de cal. Sau nu, nu... mai bine ponei. Exact. Ponei. Măcar acum semăn mai mult cu un ponei. Important pentru zoofili: nu sunt interesată de relaţii.
     În altă ordine de idei total idioate... mă loghez, deschid o pagină să scriu ceva, dar mi-e lene... Aşa că prefer să citesc o carte în timp ce mai stresez lumea pe idioţenia aia de mess.
      Mdaa... cam atât. Hmm... ce să vă urez? Aaa... ştiu. Cât mai multă răcoare. Merge, nu?

3 comentarii:

  1. Eu sufar de lene acuta,cam..de cand m-am nascut,asa ca m-am obisnuit cu starile de care zici tu.:)

    Succes la leneveala:))

    RăspundețiȘtergere
  2. Si eu tot de lene acuta :-< . Ieri am fost plecata la tara si.. ca de obicei am decis sa.mi petrec ziua lenevind in casa . Si imi era un somn , lene si eram plictisita teribil . Dar am stat in pat toata ziua .. dandu-ma jos parca mai obosita decat la inceputul zilei ... Ba chiar incepusera sa ma doara toate oasele :)) . Si acum ma dor.

    RăspundețiȘtergere

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.