sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Toamnă târzie*

                      Azi miroase a parfum de toamnă târzie, de frunze îngălbenite şi de dulci amintiri.
Chiar dacă e noapte, e frig, iar luna luceşte pe cer, frunzele dansează nebune pe valsul vântului.
Sunt purtate de vânt până departe şi duc cu ele mireasma toamnei târzii.
Îţi aduc până la fereastră mirosul toamnei şi aşteptă să te îmbie cu melodii dulci de dragoste.
Şi stai şi le asculţi, dar amintirile tale îţi sunt îngropate într-un cimitir cu inimi şi iubiri frânte.
Magia s-a strins, iar frunzele s-au risipit.

                      Presezi între filele unei cărţi frunze galben-roşiatice pentru a nu mai uita murmurul şi parfumul lor.
Cu ochii reci şi palizi îţi cauţi sufletul, dar el e hoinar... e demult plecat în căutarea iubirii ce l-a ucis.
O mie de gânduri îţi invadează fiecare colţ al minţii şi simţi în jurul tău numai suspine... Suspine de frunze moarte cu parfum de toamnă târzie.
                      Şi îţi modelezi din vise şi singurătate, din parfum şi cuvinte, din stele şi frunze o frumoasă fiinţă pe care o porţi pe braţe, o săruţi pe buzele moi şi o priveşti în ochii calzi...O fiinţă ce-ţi este raza dimineţii, gândul divin şi mâna întinsă spre chipul tău pentru a-l mângâia.
O fiinţă ce vrea să te înveţe dansul iubirii, o fiinţă ce-ţi ţine sufletul pe câteva petale de trandafir, o fiinţă ce lasă o urmă adâncă în mintea ta...
                      Dar un dor amarnic te sfâşie încet... acum putea fi totul adevărat, nu doar o iluzie sfârşită la răsărit de soare.
Lacrimile-ţi curg încet pe obraji şi rogi vântul şi frunzele să nu-ţi ia dulcea fiinţă. Un glas străin strigă-n tine şi tu ai vrea să strigi odată cu el, dar în jur e numai tăcere.

                       Închizi ochii şi îţi laşi capul pe o carte când simţi că somnul te cuprinde-n braţe... şi te-neci cu lacrimi şi te sufoci cu miros de toamnă târzie...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.