vineri, 2 mai 2014

La război... înapoi

                    Într-o zi, ciripitul păsărelelor nu va mai exista, lumina soarelui ne va încânta mai mult decât niciodată, libertatea va fi doar un vis ce nu va seca niciodată. Într-o zi vom trăi cu frică, deoarece nu vom mai ști dacă o să mai apucăm ziua de mâine. Într-o zi, toate lucrurile se vor schimba... atunci când nimic din ceea ce a fost nu va mai fi, când totul va căpăta altă înfățișare.

                    Dramatic început, nu? Poate fi un început de film horror (puțin ajustat), toate acestea fiind spuse de o voce sinistră și groasă (sau să le spună chiar tanti cu coasa).
                    Dacă tot circulă pe net chestia aceea cum că s-a aprobat modelul de certificat medical ce trebuie prezentat de masculii cu vârsta cuprinsă între 20 și 35 de ani, recrutați obligatoriu în caz de război, m-a inspirat să scriu postarea aceasta (că tot mă întreba cineva cum îmi vin ideile pentru postări).
                    În curând cred că vor apărea anunțuri pe internet cu: ”Vând certificat medical fals în care este stipulat faptul că persoana în cauză suferă de un handicap” sau ”Mutilez la comandă de luni până sâmbătă, duminica mă odihnesc” sau ”Sap buncăr pentru persoanele între 20-35 de ani care îndeplinesc toate condițiile pentru a merge la război. Detaliile legate de bani se vor discuta în particular” sau ”Eliberez certificate de deces”. Hai că dau prea multe idei.
                    Acum, stau și mă gândesc, oare câte persoane s-ar duce la război? Oare câți dintre noi au în suflet impregnat sentimentul ăla de a-și apăra țara, de a-și da viața pentru ea, de a merge cu arma sus și de a striga: ”Înainte băieți, sunteți cu mine!”? Mă îndoiesc de faptul că ar fi mulți. Majoritatea cred că ar spune să iasă politicienii la război, că și așa stau cam mult degeaba.
                   Cu cine să ne mândrim noi? Cu puștani de 20 de ani care visează să le cânte Salam la nuntă, care au o copie de IPhone, se pensează, epilează, se dau cu lac pe copițele (că doar sunt niște vaci, că boi nu mai sunt de mult), își aranjează părul, poartă pantaloni cu turul lăsat sau chiar mulați și au portofelul plin cu bani de la mămica și tăticu'? Puștani care au ținut o armă în mână (metaforic vorbind) prin CS sau alte joculețe cu pac-pac?
Îmi și imaginez cum stau ei acolo, pe front, iar cel ce-i conduce le zice: ”Pluton, înainte! La război, băieții mei! Omorâți inamicul!”. Iar apoi vine replica:
Replica 1: Domnu'... știți... cred că mă strigă mămica.
Replica 2: Pot să sun un prieten să vină să mă ajute?
Replica 3: Putem face fifty-fifty cu inamicul?
Replica 4: Stați așa, mi s-a descărcat bateria de la ”zmartfon” și nu îi pot da mesaj iubitei mele să-i zic că sunt pe front și să nu mă mai aștepte.”
Replica 5: Bine că am pantaloni culoarea jegului pe mine...
Replica 6: Putem pune pauză și să o luăm de la capăt altă dată?
Replica 7: Putem face pace cu inamicul?
Replica 8: Țeava asta cred că e blocată. Se vede ceva înauntru.
Replica 9: Adică... trebuie să tragem în ăia de vin spre noi?
Replica 10: Când plecăm acasă?

                   Dacă, printr-un ghinion absolut sau vreo minune intergalactica, ar fi chemate și femeile pe front, atunci inamicii vor ceda mai mult ca sigur când le vor vedea mai mult dezbrăcate decât îmbrăcate. Să le facă fetele un streaptease la armă. Să-și dea pe rând hainele jos și să rămână într-o pereche de boxeri cu imprimeu army și ”Iubesc inamicul” scris pe spate. Cred că inamicii ar fi în delir și ar începe să fluiere.
”Iubire, lasă te rog arma asta rece și arată-mi arma ta caldă... Voi fi toată a ta, voi fi cartușul din arma ta... și îți voi îndeplini toate ordinele. Pune stăpânire pe mine, inamicul meu, asta numai dacă vei declara pace.”
Privind din alt unghi, femeile mai mult ar încurca pe front. ”O Dooamnee, mi s-a rupt o unghie! Nu pot să cred. Bag picioru' în el de război. Fattăăăă, n-ai o pilă?” sau își spune în gând: ”Uite și la asta, poartă aceleași haine ca mine, doar că ei îi vin foarte urât. Ăăăhh! Dizgrațioooss!”.

                  Toate acestea fiind spuse, să ridicăm ochii la cer, la sfântu' satelit (și să sperăm că nu va scuipa 0 și 1) și că va pica dezamăgit peste ruși.

4 comentarii:

  1. Replica 11: Sa facem niste selfie-uri / sa dam check-in mai intai, merge? :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și să postăm pe Facebook pentru a primi like-uri ;;)

      Ștergere
  2. Sunt sigura ca daca intr-adevar ar porni un razboi, asa ar fi reactia cocalarilor. E trist, dar intr-un fel amuzant.

    RăspundețiȘtergere

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.