Când o să fiu mare o să fiu...

                        După lungi tratative cu mine însămi m-am decis să las lenea ce a pus stăpânire pe mine la o parte și să mă reîntorc pe acest meleag plin de magie și de cuvinte frumoase.
                        Într-un final, peste vreo 3 ani, voi fi jurnalistă... și momentan sunt o boboacă (fluturat din gene). Dar la 1,55 și 43 de kg cred că va fi cam greu să fiu observată, așa, de la înălțimea celorlalți studenți.
                        În urma examenului dat la Jurnalism ”m-am ales” cu media 9,10. La media asta mă pot mândri cu faptul că sunt a doua pe domeniu (chiar și cu cei din prima sesiunea de admitere) după medie. Din fericire (sau poate din nefericire, încă nu m-am hotărât) voi avea doar 25 de colegi la specializarea asta.

                        Oricum, după ăștia 3 ani nu mă aștept să devin o jurnalistă notorie, gata să o înlocuiască pe Esca citind cu mare grijă de pe prompter: ”Un caz cutremurător s-a petrecut în localitatea X, acolo unde un copil de numai cinci ani s-a înecat în apele învolburate alte râului Y.”
Sau pe Sabach care pune o urmă de emoție în știri: ”E greu să îți imaginezi ororile ce se puteau întâmpla în acea casă. Eu nu aș permite să i se întâmple așa ceva familiei mele pe care o iubesc și lângă care mi-aș dori să fiu mereu.”
Sau pe Cătălin Radu Tănase care prezintă o știre de parcă zici că vine sfârșitul: ”Sunt aici, lângă acești oameni rămași fără speranțe, cărora apa le-a luat totul. Într-o secundă au rămas fără agoniseala de o viață. Ți se rupe sufletul când îi vezi pe acești oameni care acum sunt ai nimănui.”
                       Eu aș vrea să fiu eu, să nu fiu copia fidelă a cuiva. Vreau să am propria mea personalitate... că iau ce e mai bun de la cei mai buni, e altceva, însă nu voi fi o copie, pentru că așa cum spun pițipoancele: ”Copia n-are valoare!”.
                       Sper să nu devin o jurnalistă din aia care stă toată ziua pe urmele ”vedetelor”, vânându-le fiecare pas și scriind știri cu titluri bombastice, de genul: ”Șoc! Vezi ce a făcut X azi la pascină! Nu o să-ți vină să crezi!” sau ”Dă click aici să vezi ultima declarație a lui Z. Nu o să-ți vină să crezi ce a declarat.” sau ”În EXCLUSIVITATE interviu cu Y”. Penibilități și lucruri oribile!
                       Acum sper doar să mă descurc atât de bine încât după primul an să prind un loc la buget, deoarece taxa e exorbitantă.