vineri, 2 martie 2012

Dialog cu Doamne-Doamne

- Doamne-doamne...mă auzi?
- Desigur că te aud, copilă dragă...
- Doamne-doamne, tu exişti?
- Desigur că exist, copilă dragă...sunt chiar lângă tine, sunt în sufletul tău, sunt în inima ta, în gândul tău...
- Şi câţi ani ai?
- Am mulţi, foarte mulţi...
- Cât de mulţi? Buni zice că ai atâţia ani cât are şi pământul...Buni are dreptate?
- Desigur că are dreptate. Am foarte, foarte mulţi ani...
- Doamne-Doamne...Buni mi-a zis că ţii lângă tine mulţi îngeraşi pe care noi oamenii nu-i putem vedea. Aşa-i?
- Desigur că da. Ţin lângă mine mulţi îngeraşi, dar pe unii îi trimit pe pământ sub forma unor oameni.
- Cum adică Doamne-Doamne?
- Părinţii, bunicii, mătuşa, unchiul...sunt îngeri trimişi de mine pe pământ pentru a avea grijă de tine, pentru a te ocroti...
- Doamne-Doamne, Buni mi-a zis că tu iubeşti pe toată lumea. Este adevărat?
- Desigur că da...eu iubesc pe toată lumea pentru că e creaţia mea, e suflet din sufletul meu...
- Înseamnă că mă iubeşti şi pe mine Doamne-Doamne, nu-i aşa?
- Desigur că da, copilă dragă...
- Doamne-Doamne şi îngeraşii sunt frumoşi?
- Desigur că da. Tot ceea ce fac eu e frumos, atât lumea pe care o vezi tu, cât şi pe cea pe care nu o vezi...Îngerii sunt foarte frumoşi şi au şi aripioare...
- Doamne-Doamne, te rog să nu te superi pe tata atunci când mai zice ceva rău despre tine...te rog să nu-i faci nimica...
- Promit copilă..
- Doamne-Doamne, cum poţi să iubeşti pe oricine chiar dacă  nu toată lumea te iubeşte pe tine?
- Copilă dragă, eu îi iubesc pentru că sunt suflet din sufletul meu...sunt creaţia mea, copii mei...ei greşesc, dar tot la mine vor veni cu capul plecat ca să-şi ceară iertare...iar eu atunci îi voi ierta.
- Doamne-Doamne...Buni zice că l-ai chemat pe bunicu' meu la tine pentru că era un om foarte harnic...este adevărat?
- Desigur că da. Bunicul tău şi-a luat locul binemeritat. Toată viaţa şi-a dedicat-o mie...iar eu acum îi răsplătesc credinţa pe care a avut-o pentru mine...
- Doamne-Doamne...
- Daaa copilă...
- Îţi mulţumesc că m-ai creat şi că sunt sănătoasă...dar acum trebuie să mă culc...Pot?
- Desigur că da...
- Doamne-Doamne...o să mai vorbim şi mâine?
- Desigur că da...


     (Dacă începi să vorbeşti cu dumnezeu ori ai înnebunit şi trebuie să te duci urgent la un spital de nebuni, ori ai mâncat prea multă mâncare şi cred că era şi alterată, ori ai tras ceva pe nas, ori ţi-ai injectat ceva în venă, ori te doare ceva atât de tare încât începi să ai halucinaţii, ori ai băut prea mult, ori te-ai lovit la cap, ori ai imaginaţie prea bogată.......ori ai murit)

3 comentarii:

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.