Aşteptând ca povestea să continue...

             Sub cerul ca de safir, într-o linişte nebună ce vibrează, nu e decât tăcere. E o tăcere rece, dar fiecare se gândeşte la celălalt. La ochii şi la vocea lui. La pielea fină şi parfumul îmbătător. La acea şuviţă de păr rebel... la acel mic zâmbet rătăcit.
            Visele sunt doar şoapte dulci ale Nopţii ce te ţine pe braţe şi îţi cântă un cântec de leagăn. Lângă tine ticăie un ceas, iar timpul trece... dar tu eşti pierdut în noapte.
            Pe la geamuri cuvinte dulci se coboară. Cuvintele se leagă într-o dulce serenadă, cu note grele învăluite într-un parfum cu miros de iubire. Cu glas suav îţi spun că îmi amintesc de noaptea când mă răsfăţai, iar eu mă pierdeam în ale tale braţe, în ale tale buze...
            E un mister şi un dulce amor ce pluteşte în liniştea nopţii... şi mă gândesc cu drag la vremea când vom dormi amândoi, iar Noaptea ne va cânta dulci serenade. Iar părul meu să te atingă pe piept, iar tu să tresari şi să simţi dulcea fericire. Să ne fie sete de un sărut şi o mângâiere... şi o noapte în doi. Noi doi, amândoi. Să ne iubim şi să-mi spui că  vrei să fim fericiţi o eternitate.
            Acolo unde zgomotul zilei se întâlneşte cu liniştea nopţii, în acel miez de noapte vom fi amândoi. Vom simţi cearşaful rece pe pielea noastră fină şi dornică să fie atinsă. Ne vom pierde în întuneric şi te voi săruta pe gât, apoi voi coborî.
Să ne cufundăm în tăcere, să ne auzim bătăile inimii în timp ce eu aş sta cu un picior peste tine şi ţi-aş şopti la ureche că vremea a venit... şi suntem doar noi doi şi Noaptea.
            Ne vom cufunda într-o linişte nebună... eu în braţele tale, tu în ale mele, buzele mele peste ale tale... aşteptând ca povestea să continue... într-o altă noapte, într-o altă zi.