luni, 29 aprilie 2013

Cum e să-ţi faci un bagaj

          Niciodată nu mi-a plăcut să-mi fac bagajul pentru a pleca undeva. De fiecare dată amân până în ultimul moment (momentul ăla în care toată lumea e îmbrăcată, iar eu stau să mă decid dacă iau şi tricoul ăla roşu). De fiecare dată îmi iau mai multe haine decât trebuie. Cred că asta mă face să mă simt mai bine... nu ştiu sigur.
          Când plec, aranjez hainele frumos în geanta astfel încât geanta să se închidă lejer. Când mă întorc trebuie să mă aşez pe ea ca să o închid. Şi nu, nu îmi cumpăr haine... nu mai am eu chef să le aranjez, atâta tot.
De obicei când îmi fac bagajul de plecare în ţările calde (şi Românica e acum tot o ţară caldă), tot şifonierul e în mijlocul camerei. Şi cu ocazia asta îmi împart hainele în trei. Hainele pe care le iau cu mine, hainele care rămân acasă şi hainele care nu îmi mai vin/nu îmi mai plac. Prima dată aleg foarte multe hainele pe care să le iau cu mine, apoi le scanez o dată... mai dau deoparte câteva... mă mai uit încă o dată la ele... mai renunţ la câteva. Şi astfel ajung de la 9 tricouri, 5 bluze mai lungi, 3 perechi de blugi, 6 bluze, 3 hanorace şi 2 geci... la 5 tricouri, 3 bluze mai lungi, 2 perechi de blugi, 4 bluze, 2 hanorace şi o geacă. Plus încălţăminte, încărcătoare, căşti, tot felul de creme şi pastile şi nelipsiţii plasturi care acum sunt parte din viaţa mea... sunt dependentă de ei ca diabeticii de insulină.
Să nu mai zic de toate chestiile de strâns părul... clame şi clămuţe. Niciodată nu am înţeles unde pot dispărea 100 de agrafe pentru păr... Dispar de parcă zici că nu au fost niciodată.
          Oricum, sunt fiinţe şi mai rele decât mine. Fiinţe care pleacă de acasă cu juma de şifonier (gure rele ce sunteţi, eu plec cu un sfert :P).
Şi desigur, ce călătorie poate fi aia în care nu ai o geantă plină de dulciuri, sandvişuri, fructe, chiar şi seminţe? Eu cel puţin nu pot pleca undeva fără să am ceva de mâncat pe drum.
           Cu hainele astea... dacă nu-ţi iei multe, îţi iei doar strictul necesar (şi poate nici pe ăla) se întâmplă să ai nevoie chiar de tricoul ăla pe care l-ai lăsat acasă pe motiv: "Ce naiba să fac cu 3 tricouri? Două îmi ajung... şi aşa nu ajung să le port nici pe astea."
            Dar nu ştiu cum se face... chiar dacă îţi iei toată casa cu tine, tot se găseşte un lucru minuscul dar foarte important, pe care să-l fi uitat acasă. Ce să-i faci, aşa e când pleci...

6 comentarii:

  1. E mişto să-ţi faci bagajul!
    Mai vezi ce ai prin dulap - în cazul meu, mă minunez. Unele au eticheta intactă. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Ah, da! Cum am putut uita de hainele care încă mai au etichetă? :))

      Ștergere
  2. GOD,şi eu urăsc să-mi fac bagajul.Poate că sunt toată lenea din lume adunată într-o singură persoană,sau poate pentru că sunt atât de indecisă ce haine să îmi iau,încât mi-e groază să mă gândesc la bagaje.

    Şi să ştii că şi eu îmi pun mai multe haine decât îmi trebuie.Motivul tău e bun,da,ne face să ne simţim mai bine.:)

    RăspundețiȘtergere

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.