Iubire*

„Ceea ce a fost cladit cu iubire nu poate fi doborat niciodata.” (Mircea Florian – Arta de a Suferi)

O raza incerca incet sa se urce pe cer, iar vantul adia usor. O visatoare cu ochii mari si un zambet nevinovat se indrepta spre dulcea sa iubire. Pasea incet spre el visand la dulci clipe de iubire, sa fie numai ei doi si timpul sa stea in loc...

Departe, acolo undeva, un papusar ii manevra. Ii ridica mana ei si ii mangaia chipul lui. Ii ridica mana lui si ii atingea parul ei...

Ea ii admira pe rand chipul, buzele, apoi se opri asupra ochilor lui. Il privea in ochi si il atingea usor, parca dorind sa se asigure ca nu e doar o dulce iluzie, ca nu traieste din nou un vis in realitate...

Ei nu stiu ce e durerea, ei stiu doar ce e iubirea...

Iubirea se naste fulgerator si uneste doua destine, doua persoane ce incearca sa se completeze una pe cealalalta. Este cel mai puternic sentiment si cea mai intensa traire pe care o cunoaste omul. Iubirea reuseste sa trezeasca in fiecare din noi resurse nebanuite, ne aduce fericirea si sensul vietii.

Cu pasiune il strange in brate si ii spune ca i-a fost dor de el. Usor in noapte glasul lui ingana: „si mie mi-a fost dor de tine.”

Vantul adie usor, iar soarele rasare. El o strange de mana si o saruta incet.

Totul nu e decat un joc al iubirii.