Vino noaptea când tăcerea se loveşte încet de mine, iar visele-mi prind viaţă şi se plimbă ca nişte năluci prin camera cufundată în întuneric.
Ridic paharul cu vin roşu ca sângele şi ciocnesc cu un Vis. Acesta bea tot paharul şi-mi zâmbeşte morbid. Mă apucă de mână şi refuză să îmi dea drumul. Imagini din vis îmi fug prin faţa ochilor. Eşti chiar tu şi cu mine. Stăm amândoi în pat, iar eu îmi plimba mâinile pe chipul tău, în timp ce buzele noastre se apropie în săruturi scurte. Apoi zâmbim şi ne sărutăm din nou. Mâinile tale îmi ating pielea, iar eu te sărut pe obraz... apoi pe gât. Mă laşi să mă aşez peste tine şi te privesc în ochi şi îţi zâmbesc.
Visul se termină. Pun stop şi îl repet. O dată, de două ori, de trei ori. Îmi îmbăt Visul şi îl conving să mă lase să-mi trăiesc realitatea în vis sau măcar să continui visul.
Îmi doresc să vin la tine în vis. Să mă ascund printre visele tale, apoi să te surprind cu apariţia mea.
Îmi doresc să visăm împreună, să avem acelaşi vis... apoi să-l povestim uitându-ne în ochii celuilalt, iar la sfârşit să ne sărutăm.
Îmi doresc ca măcar să mă trezesc dimineaţa lângă tine...
Totul a început într-o zi în care îmi era prea dor de tine şi m-am lăsat copleşită de amintiri, vise... şi visuri.
Visul de a te întâlni vreodată în realitate...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Zâmbeşte şi tastează!