Invitaţie la dans*

Când, din întâmplare, mergi pe stradă şi treci pe lângă o persoană... iar acea persoană îţi aduce aminte de o anumită persoană, atunci te năvălesc o mie şi ceva de gânduri.
Când faci ceva, ceva care să îţi amintească de o anumită persoană, incepi să te gândeşti la ea, încep să apară gândurile... replicile... vezi fiecare scenă cum ţi se derulează în faţa ochilor.
Când asculţi o melodie, iar un vers reuşeşte să îţi aducă în minte imaginea unei persoane, a unei întâmplări... începi să te gândeşti şi să rememorezi fiecare secundă...

Nimeni nu ştie ce e în sufletul tău. Nici măcar tu nu ştii exact ce e în el. Uneori simţi trăiri contradictorii... nu ştii ce să faci, ce să alegi...
Nimeni nu va şti exact ceea ce gândeşti tu. Nimeni nu va pătrunde în mintea ta... Tu eşti singurul care poate pătrunde în amintirile, sufletul, ideile, gândurile tale. Tu eşti singurul care are răspuns la toate întrebările tale.

Dacă m-ai întreba acum la ce mă gândesc, ţi-aş spune că la tine... dar tu nu m-ai crede, mai mult ca sigur. Tu vei spune că nu îmi pasă, pentru că dacă îmi păsă aş fi făcut multe... Dar sunt promisiuni. Eu ştiu ce vreau, doar că ceea ce a fost, tind să cred că a fost o joacă nevinovată de oameni visători. Dacă ar fi fost altceva, acum ar fi fost cu totul altceva şi s-ar fi păstrat acel farmec de la început.
Poate că ăsta e singurul lucru pe care nu îl voi regreta... va fi acela că te-am cunoscut, că ne-am cunoscut şi am visat împreună... Crede-mă că a fost frumos şi aş vrea să întorc timpul doar pentru a mai visa împreună cu tine.

Dar acum, când trecutul a rămas în urmă iar ceaţa s-a ridicat de pe drumul meu... nu pot decât să văd alte lucruri... lucruri care trebuia să le văd demult. Nu regret că am dansat împreună acel tango, doar că trebuia să am grijă. Trebuia să mă gândesc înainte de a accepta invitaţia la dans.