Născut dintr-o mamă ce fuma 2 pachete de ţigări pe zi când era însărcinată cu el şi cu un tată ce-şi bătea regulat soţia, săracul copil s-a născut mai devreme... şi anume la 8 luni fără 29 de zile, ieşind astfel cu picioarele înainte şi cu plămânii distruşi. Când medicii l-au văzut, l-au declarat mort... dar atunci când bărbatul a început să răcnească la scroafa lui de soţie, el a recunoscut imediat vocea baritonală a tatălui său şi a început să urle ca din gură de şarpe băgând în sperieţi 2 medici şi 4 asistente. Era negru, era urât... avea faţa deformată, iar medicii britanici şi sute de practicanţi treceau pe la incubatorul lui la fel ca acei creştini care merg la o raclă făcătoare de minuni. Toţi se mirau că acel copil supraviţuise, chiar dacă şansele de supravieţuire erau sub limitele normalului, dar toţi spuneau că nu se va dezvolta normal acel copil.
Încă de când era bebeluş, părinţii l-au învăţat să fure. Atunci când cei care veneau să-l vadă se aplecau să-i bage un ban sub pernă, că aşa e tradiţia, ăsta micu' imediat înhăţa lanţu' de la gât, cerceii din urechi sau inelele şi verighetele de pe degete. După ce a mai crescut, părinţii l-au trimis să cerşească şi să se dea drept o persoană cu dizabilităţi. Ce mândri erau părinţii când îl vedeau de la balconul apartamentului pe ăla micu' cum stă în mijlocul intersecţiei târându-şi piciorul şi spunând rugăciuni. Erau atât de mândri încât îl băteau frecvent... că doar se ştie că bătaia e ruptă din Rai... şi se mai ştie că un copil bătut la timp devine în timp un copil mai bun. Şi îl băteau... îl băteau ba cu scaunul, ba cu o curea, ba cu palma... ba cu piciorul de la masă... Deja pentru copil devenise o obişnuinţă acest lucru aşa că atunci când venea tatăl său de la muncă, el aştepta să fie bătut. După ce a mai crescut, pe la 10 ani, voia să impresioneze... să arate lumii că el e cel mai tare. S-a urcat pe un bloc cu gândul să se arunce de pe el şi să aterizeze în siguranţă folosind o umbrelă, aşa cum văzuse şi el pe la desenele pe care le mai prindea între turele de cerşit şi cele de bătaie. Dar e inevitabil să vă mai spun că nimic nu a ieşit ca în desene, iar el a intrat cu capu' în noroi. Bine că era noroi, că altfel îşi spărgea prostu' capu', iar acum nu mai aveam despre cine scrie.
Mai târziu a început să fumeze. Chiar dacă cercetătorii britanici au făcut un studiu care a arătat că dacă începi să combini berea cu vodka şi ţigările încă din copilărie, ai şanse mari ca atunci când vei creşte să combini nisipul cu cimentul... Dar părinţii nu i-au spus nimic, ba chiar erau îngrijoraţi că băiatul lor nu mai începea şi el să fumeze şi să bea... Deja avea 11 ani şi asta însemna că era deja cam târziu. Mama lui începuse să fumeze încă de la vârsta de 9 ani, iar tatăl lui începuse să bea încă de când sugea lapte de la mama lui, că doar aşa i s-a transmis această plăcere de a bea...
Nu era un copil eminent, nu se găsea nici la mijloc... se găsea abia jos, tocmai jos... pe sub bancă. Profesorii lui erau îngrijoraţi de faptul că acel
Şi uite aşa a intrat bobocelul la o altă şcoală. Dar nici aici nu avea să facă mulţi purici. A fost dat afară numai după 3 săptămâni de şcoală, asta ca o urmare a faptului că i-a făcut o reconstrucţie facială unui coleg care a insistat că una din băncile din clasa aceea e a lui încă din clasa I.
Şi aşa copilaşul a trebuit să intre la o altă şcoală... la o şcoală militară după ce părinţii au fost obligaţi de Protecţia Copilului. La început i-a fost greu să se adapteze stilului de viaţă de acolo. Trezirea la 5 (că cine mama dracului se trezeşte la 5, când el abia se trezea la doişpe?!), reguli stricte (nu se bea, nu se fumează, nu se face scandal, fără blugi rupţi, fără piercing-uri...), antrenamente... toate aceastea l-au omorât într-un an. Dar după un an a plecat de acolo învingător... a reuşit să dea foc la întreaga şcoală... că doar tot directorii erau vinovaţi că nu au aranjat un loc de fumat, iar tânărul trebuia să fumeze în spatele şcolii... şi grăbindu-se la ore ca un elev conştiincios ce era (de unde, avea spatele vânăt de la atâta bătaie) nu şi-a mai stins ţigara, ci a lăsat-o să ardă acolo. Astel că în preajma sărbătorilor de iarnă a ajuns şi el acasă la ai lui... care erau cam în comă alcoolică. De fericire că a ajuns acasă şi că de acum nu mai sunt reguli, a dat peste cap o sticlă de apşoară ieftină.
Cum-necum, tânărul cu aspiraţii înalte a ajuns la liceu. Nu la cel mai bun, dar a ajuns la un liceu... Dar deja pentru el era prea mult. Şcoala îi ocupa prea mult timp, nu mai avea timp de ieşiri cu tovarăşii, nu mai avea timp să bea în voie, să se întâlnească cu gagici... nu mai avea timp de viaţa lui personală... ajunsese în ultimul hal... nu mai avea pătrăţele! Nu se mai uita nimeni la el dacă nu avea pătrăţele... pătrăţelele înlocuind drama aceea cum că nu are maşină să agaţe fete.
A renunţat la şcoală... Îi ajungeau 10 clase. Era mai bine decât 2 clase, ca trenul, aşa cum aveau majoritatea din grupul său... Şi pentru că avea 10 clase, cei din grup l-au numit "Înţeleptul". Aveai probleme şi nu avea cine să te rezolve? Dădeai fuga la "Înţeleptul". Aveai probleme cu băieţii din găştile rivale? Dădeai fuga la "Înţeleptul". Erau chestii pe viaţă şi pe moarte? "Înţeleptul" avea soluţia. În cartierul acela era un fel de "Don Corleone".
Deşi era cunoscut în cartier, nu putea să impresioneze fetele la fel cum făcea cel din gaşca rivală... ăla avea maşină şi nu orice maşină... avea un ditamai Audi... Iar el ce avea? O Dacie din '87... şi din cauza asta suferea în secret.
A existat o perioadă în care se zvonea că "Înţeleptul" sau "Don Corleone de cartier" murise... pentru că în acea perioadă căzuse într-o beţie crâncenă. Descoperise că iubirea vieţii lui, Paraschiva, nu mai era a lui. Paraschiva, fata aceea timidă care mai bine ţinea gura închisă ca să nu i se vadă cei 3 dinţi şi aparatul dentar... fata aceea care te vedea dublu prin ochelarii tip "fund de borcan", fata aceea care se dezmembra atunci când mergea... fata aceea cu părul ciufulit abia scoasă din porumb... nu mai era a lui... era a celui din gaşca rivală. Şi atunci şi-a jurat, pe Dacia veche a tatălui său, că o să aibă o maşină demnă de el... de un mare barosan ca el...
Chiar dacă acum stă mai mult pe Facebook şi controlează toate "afacerile" din cartier, vrăjeşte minore şi spală şosete la mână, că iar s-a stricat maşina de spălat a bunicii... el tot vrea să aibă o maşină tare...
Pentru a afla dacă va avea în sfârşit maşina mult visată, staţi pe aproape...
gewnial :))
RăspundețiȘtergere