$m3k3r d3 krt!3r (IV)

            Chiar dacă norocul nu prea îi surâdea şi nu îi scotea înaintea ochilor, sau mai bine zis în faţa scării, maşina mult visată, el nu renunţa. Ştia că acolo sus, Dumnezeul maneliştilor, îl va ajuta aducându-i ceea ce voia. Ştia că nu pică banii din cer, dar el tot spera... Şi pentru a fi ajutat de Dumnezeu, mergea la biserică... că aflase el că atunci când ai probleme, trebuie să apelezi la Dumnezeu, că doar d-aia e acolo sus... să ajute lumea 24/24. Aşa că duminica se trezea pe la două după-amiaza şi se ducea la biserica pentru manelişti. Acolo preotul  (manelist) îşi începea programul de pe la ora unu, că atunci reuşea şi el să se mai trezească din beţie...

             În tot acest timp mă-sa bârfea pe treptele scării cu vecinele:
Geta (etaj 1): Ai văzut-o p-aia de la 3?
Mă-sa: Care? Aia care pleacă la şapti dimineaţa şi vine tocmai la cinci?
Geta: Da, aia care lucrează... Ce slugă...
Făcu o pauză ca să mai spargă o sămânţă, că doar aşa se face la scară...
Mă-sa: Să mă duc io la muncă?! N-ai să vezi. I-am zis lu' bărbată-miu: măh, io-ţi fac copchii câţi vrei tu, dar io la muncă nu mă duc.
Mă-sa lu' George: Da' chiar aşa e doamnă... Ei vor mâncare, vor curăţenie, vor copchii crescuţi... da' de unde dacă ne ducem la muncă?! Bărbaţii îs făcuţi să se ducă la muncă.

           Vă întrebaţi cine e "mă-sa lu' George"? Staţi aşa că vă povestesc.
George: băiat cu visuri la fel de măreţe ca eroul din povestea noastră. Dar e o diferenţă între cei doi, ăsta nu speră la o maşină, speră să-şi deschidă o afacere. Momentan nu ştie ce afacere să facă şi de aceea testează piaţa. A început să vândă lucruri din casă încă de mic copil. Dădea la schimb un polonic pe două ţigări de contrabandă. Tocmai ce te-ai însurat şi nu ai nicio lingură sau furculiţă prin casă, pentru că amărâţii ăia de nuntaşi nu s-au gândit să dea şi ei nişte cadouri gen: pături, furculiţe, cuţite, vaze... adică lucruri care să fie folosite, că banii se duc repede? Eh, dacă nu ai nici măcar o lingură şi eşti zgârcit de mai bine mănânci ciorba ca şi cum ar bea un câine apă, atunci trebuie să-l cunoşti pe George. George vă poate procura de la un capăt de aţă, până la mobilă şi maşini. George are şi un motto: "Vrei avion cu motor şi apă cu piscină? La George le ai pe toate la oferă! Garantat!" (George nu îşi asumă răspunderea dacă cumpărătorul păţeşte ceva, gen: stat la răcoare. Dacă obiectele cumpărate nu mai sunt funcţionale după ce George vi le-a adus, atunci nu puteţi să-l trageţi pe George la răspundere. Dacă doriţi să cumpăraţi produsele în rate, George este obligat să perceapă un comision de 150%.)
Cei doi s-au împrietenit pe la vreo 7 ani, când eroul nostru stătea şi cerşea în intersecţii dându-se drept copil handicapat. Stăteau amândoi şi cerşeau... Fie ploaie, fie soare, ei stăteau acolo şi cerşeau ca doi amici ce erau. Între ei s-a creat o legătură adevărată. S-au sprijinit în momentele grele şi nu au putut să se înjunghie pe la spate(la propriu)... aşa cum făcuseră alţi tovarăşi de-ai lor. Ei erau buni prieteni şi nimic nu le-ar fi stricat prietenia... nu s-au supărat nici măcar atunci când George a primit cadou de ziua lui o maşină nou nouţă. Desigur că eroul poveştii noastre nu s-a supărat, pentru că nu avea de ce... măcar acum avea cine să-l care prin cluburi, nu trebuia să mai meargă cu autobuzul sau tramvaiul (de unde bani de taxiu, dom'le?!) ca un adevărat rebut al societăţii în care trăia. Acum mergea cu bemveul în club şi mai claxonau câteva minore pe la trecerile de pietoni sau pe la semafoare. Le claxonau pe alea care aveau sânii la gură, care erau îmbrăcate în culori de le puteai folosi drept semnale luminoase pentru extratereştrii, care purtau tocuri mai mari decât IQ-ul lor, pantaloni sau fuste care erau mai scurte decât chiloţii pe care nu-i purtau... minore d'astea penale ce ar da orice să socializeze la o cană de cafea decofeinizată cu lapte de soia şi două bezele cu caramel deasupra, recitând şi discutând fragmente din Cioran cu ei... Adică cine nu ar vrea asta cu nişte tipi atât de culţi ca ei?
Cam ăsta e George. Prieten la cataramă cu $m3k3rul d3 krt!3r, un fel de consilier a lui Don Corleone... îl susţinea în problemele găştilor şi îi dădea sfaturi importante, gen: "Tre' să-i rupem mufa lu' Bărzăun. Nu-l putem lăsa să ne fure fetele din cartierul nostru. Da' ştii... de fapt, poa' să o fure p'aia... cum o cheamă... Andreea aia. Tocilara aia. Auzi la ea, a luat bacu' cu 6 şi ceva...".
Oricine şi-ar dori un prieten ca George, sunt sigură.

               Şi acum să vă spun pe scurt cine e Geta. Geta e vecina de la etajul 1, are puţin peste 46 de ani, copiii ei sunt plecaţi la muncă în străinătate (ei zic că la muncă, da' s-a auzit vorbă că se ocupă cu chestii ilegale p'acolo, numai mă-sa nu vrea să spună adevărul...). Femeia asta neavând altă treabă stă toată ziua pe geam sau în faţa scării... e divorţată, deci nicio bătaie de cap. E privitoare înrăită de Suleyman Magnificul şi alte telenovele, se uită la emisiuni cu un grad de cultură ridicat (Mireasă pentru fiul meu, Next Top Model, Burlacul, etc.) adeptă a tigăii Dry Cooker şi o susţine din faţa televizorului pe Adriana Bahmuţeanu. Cam asta e Geta.

              Acum staţi pe aproape pentru a vedea dacă până la urmă tânărul va avea maşina mult visată şi dacă George o să-şi deschidă o afacere... Doar aici, pe Zdrăngăneli.blogspot.com. Un blog ce merită citit. (Reclamă mincinoasă!)