Text cu aer de vacanta

                     Nu stiu cum sunt alti elevi, dar spre rusinea mea, abia acum m-am apucat sa scriu acele cateva teme minore. Desigur, eu nu gasesc rostul scrisului pe coli a unor variante la mate rezolvate ce ne vor ajuta atunci cand vom invata noi pentru bac. Pe mine nu ma ajuta pentru ca eu nu prea o am cu uitatul pe coli... Asta e, eu sunt o exceptie de la regula "elevul silitor". Eu invat cu galagie, cu muzica, cu scheme si desene.

                      Azi-noapte a fost prima noapte pe care am dormit-o acasa pe anul asta, iar pe la ora trei si-un pic m-am trezit speriata. De ce? Motivul e de tot rasul. M-am speriat de brad si de niste faruri ce se intindeau lenese pe tavan, luminand in acelasi timp si niste gloabe (da, stiu ca nu e asta forma) din copacul vesnic verde... e un brad de plastic, e mereu vesnic verde. In dimineata asta, drept razbunare, l-am chelit de cateva bobo ancorate de frate-miu pe cateva crengi. Si uite asa am dat un nou inteles zicalei: "razbunarea e dulce"... dulce-o mai fost razbunarea aia. M-as infige si acum in el cu aceeasi pofta sadica pe care am avut-o azi-dimineata, dar din pacate nu mai am ce lua din el.
                     Ma gandeam azi cu multa maturitate la unele lucruri si imi venea sa-mi dau doua palme la ce ganduri aveam. La anu' fac 20 de ani si ma apuca fiorii. Eu, 20 de ani? Ce gluma buna! Nu ma sperie faptul ca fac 19 ani anul asta ,ci ca la anul fac 20. Eu, eu care nu arat mai mult de 14-15 ani, sa fac eu 20? E ingrozitor! Tot azi mi-am zis ca e musai sa ajung prin Timisoara cat mai curand si sa ma intalnesc si cu restul persoanelor pe care le-am cunoscut datorita acestui blog si care , din pacate, sunt raspandite prin toata Romania si nu numai. As avea o lista destul de lunga cu oameni "de vizitat". Cu niste bani si ceva timp le-as putea rezolva pe toate. Da, am zis ca nu imi fac planuri pentru anul asta, dar astea nu sunt planuri pe anul asta ci le voi face "in timp", asta dupa ce imi voi lua permizul si imi voi rezolva cateva din multele probleme de sanatate.
                      Anul asta l-am inceput in forta, cu ganduri serioase si forte proaspete. Sper ca acest entuziasm pe care il am acum sa nu ma paraseasca pe tot parcursul anului ci sa se amplifice. Nu voi mai visa la stele verzi impodobite cu beteala si instalatie de brad, ci imi voi vedea doar de viata mea fara sa mai amestec si pe altii in ea. E mai usor asa, iar planurile in unul sunt mai usor de conceput.
                      Acum, cat am timp, imi e drag sa scriu pe aici. Din pacate mai sunt doar doua zile pana incepe scoala iar. Dar mai e un pic pana la urmatoarea vacanta.