miercuri, 12 decembrie 2012

Antarctica

        Mda, a venit iarna. Şi încă cum. Doar într-o noapte a nins atât de mult încât deja m-am plictisit de atâta zăpadă cât am văzut. Staţi calmi, stratul de zăpada nu depăşeşte un metru... are doar vreo 30 de cm... O nimica toată. Dacă azi nu aveam lucrare la istorie şi mate nici nu călcam pe la şcoală. Cei de la ţară nu ştiu cum vor ajunge azi sau dacă vor asculta sfatul "indienilor" şi vor sta acasă azi. Dacă zăpada e aproape cât gardu', de ce naiba nu s-au închis şi şcolile din municipiu şi s-au închis doar alea din mediul rural? Aaa... da, noi ăştia de la oraş nu avem gard, deci nu putem spune cât de mare e zăpada... Ghinioniştii de noi.
      Maşinile circulă rar spre foarte rar. Omii deja s-au transformat în omi de zăpadă. Şi mai zice lumea de ce nu iubesc iarna şi zăpada... Păi cum naiba să iubesc iarna şi zăpada când eu trebuie să mă mişc la şcoală, nu să stau în casă şi să râd de toţi omii ăia de zăpadă care merg pe mijlocul şoselei sau de "şoferii de străduţă" (circulă pe o străduţă cu o singură cărare iar din faţă vine altă maşină, ador să privesc cum cei doi stau bot în bot şi gesticulează cum că ăla ar trebui să se dea într-o parte sau în spate să treacă el... după alte câteva minute pierdute unu' din ei se dă jos, ia una bucată lopată din portbagaj şi se apucă de făcut un loc unde să se poată retrage până ce trece celălalt...).
      Este un tablou mirific care nu face nimic altceva decât să ne aducă aminte că... desigur, apocalipsa e aproape. :)) Aşa că hai să ne pregătim oameni buni de ceea ce va urma... Măcar pentru ultima dată să ieşim şi noi să ne dăm cu sania, să facem un om de zăpadă... că doar aşa se face înainte de orice apocalispă. (Dap, îmi place cuvântul "apocalipsă" şi toate ideile ce s-au creat în jurul acestui cuvânt :>)
      Cârcotaşilor, mă duc la şcoală... Să nu cumva să credeţi că îmi iau vreun tratament preferenţial că-i ditamai zăpada p'afară şi încă mai ninge.
O să plec ca o eroină să înfrunt viscolul şi să dechid drumurile... şi mă voi întoarce ca, în cel mai bun caz, un câine ud... în cel mai rău caz... da' hai să nu ne gândim la chestii rele. O să mă întorc eu... cândva. "Întoarcerea lu' Zappy" vă aşteaptă în cinematografe începând de azi de la ora 15. Vă invităm să descoperiţi finalul palpitant. Oare persoanjul principal va reuşi să se mai întoarcă acasă?! Staţi aproape.
     Acum vreau şi eu să ştiu unde dracu-s toate maşinăriile alea care AR TREBUI să cureţe şoselele, că maşinile merg cu viteza melcului care a tras pe nas... Adică şi eu alerg mai repede... Pun pariu că nu au trecut mai mult de 3 maşinării care deszăpezesc de când a început să ningă. Nu tu sare, nu tu nisip... ce să mai zic de mormanele de zăpadă care tot cresc. Băi, nenea primar... ce facem cu zăpada?! Ne cumpărăm reni sau câini husky?!
Avantaj ren: 
- Motorina/benzia sunt deja cam scumpe. Cât poate costa mâncarea de ren, de exemplu?
- Nu îţi vor mai îngheţa mâinile ca atunci când deszăpăzeşti maşina.
- Cică renu' poate să şi zboare...
- Vor murii duşmanii de invidie că ajungi mai repede cu renu' decât ajung ei cu audi în club.
- Fetele îţi vor pica pe capete în braţe atunci când le vei spune: "Frumuşico, mergi la o plimbare cu renu'?"
Dezavantaje ren:
- Dacă stai la bloc... ce faci?! Îl adăposteşti pe balcon sau în sufragerie?
Avantaje husky:
- Sunt cam aceleaşi avantaje ca le reni.
- Sunt mai mici decât renii.
Dezavantaje husky:
- Când s-o uita urât husky ăla la tine s-ar putea să te înhami tu la sanie...
   
În continuare staţi pe aproape că se transmite în direct şi reluare.
Hmm... păcat că pe aici nu-s pinguini...

marți, 11 decembrie 2012

Apocalipsa şi vremea de joi

      Lume, lume... cred că nu e fiinţă de pe pământul ăsta care să nu fi auzit de apocalipsă. Până şi tanti Veta din fundu' satului care nu are curent (deci nu are nici televizor ca să se poată uita şi ea la Suleiman), ea ştie că vine apocalipsa că aşa i s-a arătat în boabele de porumb, ba chiar şi în cafea... Şi asta nu e tot. Cum un adevăr trebuie probat în 3 surse, ea a mai consultat şi pe vecina sa, tanti Frusina care şi ea la rândul ei a dat în cărţi, chiar şi în găinaţul găinilor proprii a văzut noile ştiri despre apocalipsă. Atât de... CLICK AICI PENTRU ALTE DETALII!
      Dap, şi cum spuneam, până şi ultima babă din fundu' satului ştie că o să vină "ăl de sus". Unele babe pun totul pe seama "necuraţilor din fruntea ţării", altele spun că ar veni "ăl de sus" doar pentru a le cere contribuţia pe care nu au plătit-o la biserică anu' ăsta. Băi, cum spuneam, e ILEGAL să nu ştiţi că o să vină apocalipsa.
      Unii cică şi-au făcut buncăre şi au învăţat să mânuiască armele. Da' nu ştiu pentru ce o să le trebuiască arme până la urmă, că doar nu trag în săraca apocalipsă. Vine şi ea odată la... băăii... asta-i prima dată când vine!! Vaai!! Ruşine să ne fie! În loc să o primim cum se cuvine, o primim cu armele sus iar restul ne ascundem de ea şi ne cumpărăm domenii în Rai şi vouchere prin care ne scutim de păcate.
"Frusino, cumpăraşi fă voucher d'ăla de spălat păcate?"
"Ce sî-mi cumpăr?"
"Voucher, sî-ţi fie iertate păcatili."
"Aaa... nu. Stai să prind acuş niţel wireles de la coada vacii şi sî-mi cumpăr şi io unu'. Bine că mi-ai zis... Plecam aşa păcătoasă..."
Nu-i aşa că voi deja v-aţi pregătit de sfârşit?
Desigur că da...
      Acum să vă mai povestesc despre previziunile pe care le-au făcut meteorologii pentru ziua de joi în comuna, pardon... în capitala prea iubitei noastre ţări, Bucureşti. Aceştia au prezis că joi vor fi temperaturi de -20 de grade... Eu acum mă gândesc dacă nu cumva i-au sunat pe indieni. Care indieni? Cum care?!
"Indienii unei rezervaţii îndepărtate l-au întrebat pe noul lor şef dacă iarna următoare va fi rece sau blândă. Deoarece fusese educat într-o şcoală modernă nu cunoştea semnele ancestrale şi trucurile indiene, aşa că a privit cerul dar n-a ştiut ce să zică. Dar ca să nu pară ignorant le-a răspuns că va fi o iarnă rece aşa că să se apuce de adunat lemne. Ca să fie şi mai sigur a sunat la Institutul Naţional de Meteorologie.
- Iarna care vine va fi frig? 
- Da, se pare că va fi destul de frig, răspunse meteorologul de serviciu. 
Aşa că s-a dus la trib şi le-a zis să adune mai multe lemne. Peste o săptămână sună din nou: 
- Dar va fi foarte frig la iarnă? 
- Da, va fi o iarnă foarte rece! primi răspunsul.
Preocupat de soarta tribului, le-a ordonat să adune şi mai multe lemne pentru că iarna va fi crudă de-adevăratelea. Peste alte două săptămâni sună iar: 
- Sunteti foarte siguri că iarna care vine va fi foarte rece? 
- Absolut, fără îndoială va fi o iarnă dintre cele mai friguroase! 
- Dar de ce sunteţi aşa de siguri? 
- Fiindcă indienii din rezervaţie strâng lemne ca nebunii!"
Indienii ăştia... Cred că aşa au aflat şi meteorologii noştrii că joi vor fi -20 de grade.

Ce fac tanti Frusina şi tanti Veta?!
"Veto, tu vezi ce văd io?"
"Ce sî văd?"
"Iote acilea. Iote-n bobu' ăsta, aci zice că joi o sî fie ger."

"D'apăi mă duc să-mi scot blana di la naftalină..."
V-am zis eu că cele două tăntici nu au nevoie de tembelizor şi nici de meteorologi sau de indieni că ele află totul prin ghicit.

     Şi ştiţi ce fac eu acum? Eu acum aştept cuminte să văd dacă măcar joi va fi gerul ăla năprasnic de care spun meteorologii. Din fericire nu stau în Bucureşti (deci nu o să mor de frig) ci stau undeva pe aici... cu temeperaturi de vreo -12 grade joi.
     Aţi prins ideea din titlu? Dacă nu, atunci hai să vă explic.
Geru' care se anunţă joi e ca un fel de apocalipsă. Suntem anunţaţi dinainte de el, noi ne pregătim, scoatem hainele de la naftalină, căutăm mănuşile... căutam să ne sigilăm casa cât mai bine, poate ne luăm şi o zi liberă atunci (doar ca să vedem cum nişte tâmpiţi, pardon... persoane inconştiente care nu vor să stea în casă au plecat pe la munci, pe la şcoli... pe la piaţă... şi au fost doborâte de frigul năprasnic.)
   
     Mâine e cod de nu ştiu ce culoare p'aici şi s-a primit de la... sigur nu de la indieni, cum că cei care fac naveta, mâine să stea acasă. Să vorbească nea indienii ăştia care au prezis cu profu' de mate şi ăla de istorie poate, poate îi lasă pe cei care fac naveta acasă mâine şi le încheie şi situaţia cu media 5, cel puţin.

    Aşa că ce să vă urez? Apocalipsă plăcută sau ger cât mai cald? Dacă nu vă convine nimic, atunci să vă faceţi voi urări.

sâmbătă, 8 decembrie 2012

Aş vrea să fiu un fluture

      "De aş fi un fluture...
Se spune că fluturii trăiesc doar o zi, dar mie mi-ar fi suficient să fac ceea ce vreau.
       Ştii ce vreau să fac?
Aş înfrunta vântul şi ploaia şi aş zbura până la tine.
Chiar dacă vântul va sufla din faţă şi va încerca să mă oprească, eu voi reuşi să ajung la tine. Şi chiar dacă ploaia ar încerca să-mi ude aripioarele, nu va reuşi.
       Şi de o să ajung la tine, o să mă aşez pe umărul tău. Să nu mă goneşti, te rog. Doar lasă-mă să-ţi simt parfumul şi să-ţi admir chipul... Lasă-mă să-ţi ating pielea cu aripile mele. Lasă-mă să-ţi şoptesc un ,,te iubesc'' doar fluturând din aripi. Pot muri chiar în mâinile tale sau chiar luată de vânt... Pot muri chiar şi sub picăturile de ploaie... dar ştiu că voi muri fericită."
     
       Şi uite aşa vei lua parte la moartea unui fluture care a trăit doar o zi. Dar să nu te simţi vinovat pentru că a murit un fluture. E doar un fluture... E doar un fluture care a murit fericit, deoarece te-a văzut... te-a atins.          
       E doar un fluture ce ţi-a şoptit un "te iubesc" auzit doar de el. Tu ai simţit doar a adiere caldă...
Şi chiar dacă ar fi trăit mai mult de o zi, fluturele tot ar fi murit. Şi ştii de ce? Ar fi murit îngheţat...
       Dacă ar fi trăit mai mult de o zi, ai fi avut grijă de el? L-ai fi ţinut în căuşul mâinilor tale şi l-ai fi apărat de frig, de ploaie... l-ai fi apărat de tot? Dacă da, atunci fluturele a ştiut pe cine să aleagă... dacă nu, a murit cu o fericire falsă... Nu va şti niciodată că a murit fără să fi fost iubit.
        Dar cui îi mai pasă de un fluture mort? Mai sunt sute, chiar mii de alţi fluturi... mai mari şi mai frumoşi. Poate fi înlocuit, nu?
        Nu, nu poate fi înlocuit la fel cum nici sentimentele sau persoanele dragi nu pot fi înlocuite. Cred că fiecare din noi avem câte un loc gol în sufletul nostru...
Poate că aşteptăm fiecare din noi câte un fluture să ne umple golul cu gingăşia lui...

La şcoală

    Bună lume! Şi a venit şi week-endu', dar a venit şi frigu'... şi iar o să înceapă o săptămână nouă (şi urâtă, tare urâtă). Urăsc profii care lasă pe ultima sută de metri totul.
Cum asculţi 20 de elevi în doar 2 ore? (chimia)
Cum asculţi 20 de elevi într-o săptămână astfel încât să promoveze toţi? (desigur că toţi, altfel nu se poate... mate)
    Şi luni am şi teză la română... Ar fi trebuit să terminăm cu tezele, da' profa a fost o mică chiulangiţă semestrul ăsta. Din ceea ce-mi aduc eu aminte... vreo 6-7 ore nu le-am făcut semestrul ăsta. Am 3 ore de română pe săptămână. Şi are nişte pretenţii profa asta... să te uiţi numai la ea. 
    La chimie tre' să-mi învăţ... şi îmi e frică. Nu, nu îmi e frică să învăţ, îmi e frică să mă asculte.
Clasa noastră fiind la parter s-a transformat în sală de alegeri, iar noi am fost trimişi... unde credeţi? În laboratorul de chimie. Acel spaţiu înfricoşător, care ne dă coşmaruri... unde suntem chinuiţi, torturaţi şi toate cele. Acel spaţiu unde are loc "Ora Supremă". Am stat joi şi vineri acolo, dar mai stăm şi luni. O fericire... iar marţi am chimia, deci ne vom întoarce tot acolo.
    Joi am avut engleza şi am vorbit despre"frică". Mie îmi e frică de păianjeni, înălţimi şi gândaci. Vouă nu vi se par urâţi păianjenii? Chiar înfricoşători pot spune...
Da' vouă vă e frică de Apocalipsa de pe 21? Ştiaţi că cei din zodia Taurului vor fi influenţaţi de acest sfârşit al lumii... mai mult în anul 2013? Da, 2013. Şi voi ştiaţi că idioţenia aia de melodie "gangnam style" (dacă o pot numi "melodie"... după ce am ascultat-o mi-am zis: "Băi, manelele este muzică!" ), deci... în idioţenia aia de melodie şi în şi mai idiotul de video-clip cică s-ar "arăta" semnele Apocalipsei... şi anume: 9 cercuri aliniate, totul începe liniştit, dintr-o dată are loc nu ştiu ce tornadă (sau ceva în genu')... şi mai e şi dansul calului (calul fiind chiar omuleţul ăla din câte am înţeles). Şi cică televizorul nu te tâmpeşte :|. Băăă, nimeni nu ştie când vine Apocalipsa aia!!!
Şi, când scriu asta zâmbesc şi mă gândesc la... şi dacă o să vină într-adevăr sfârşitu' lumii? :)) Atunci vom regreta că nu ne-am cumpărat un loc în Rai şi nu am fost mai atenţi la dansul unui cal.
În fine. Mai e puţin şi o să aflăm dacă o să murim sau nu.
Un banc pe tema asta:
"Programul sărbătorilor de iarnă:
- 20 decembrie 2012 – pregătirea pentru sfârșitul lumii
- 21 decembrie 2012 – începutul sfârșitului lumii
- 22 decembrie 2012 – sărbătorirea oficială a sfârșitului lumii
- 23 decembrie 2012 – sfârșitul oficial al sfârșitului lumii
- 24 decembrie 2012 – mahmureala de după sfârșitul lumii
- 25, 26 decembrie    - Crăciunul
- 31 Decembrie 2012 – pregătirea pentru anul nou Brad.. Șampanie..Cadouri …etc…
- 1 ianuarie – începutul noului an…
- 2, 3 ianuarie – mahmureala după anul nou
- 4 ianuarie – pregătirea pentru sfârșitul lumii… pe stil vechi…"

    La începutul clasei a XI-a profa de geografie a luat clasa noastră, noi lăsând acolo bradul... deh, marea noastră avere. Mai aveam şi o floare pe care o udam cu suc, apa de la bureţi... şi în zilele de sărbătoare cu apă curată... şi îi mai puneam şi "îngrăşământ natural" - coji de seminţe, uneori şerveţele şi doze de suc. Cred că v-aţi fi aşteptat să vă spun că săraca buruiană s-a ofilit... eh, vă spun că buruiana nu s-a ofilit... şi nu, nici mutantă nu a devenit.
Marţi când profa a intrat în clasă a aşezat UN brad fix în faţa clasei, urmând ca mai apoi să asculte nişte elevi, printre care şi pe Spy 1. Pentru că nu avea loc să arate la hartă, Spy 1 a mutat bradu' puţin mai încolo.
Spy 1, mai târziu: "Cred că ăla era bradu' nostru'."
Eu: "De ce nu l-ai întrebat atunci când l-ai dat mai încolo... Bradule... bradule... tu eşti mă? Mă mai cunoşti mă?"
    Miercuri am dat lucrare la istorie. După ce vreo 2-3 ore am vorbit DOAR despre decolonizare, colonizare, colonii, motivele expansiunii... la lucrare ne dă un text despre mass-media şi două cerinţe făceau referire la textul ăla :|. Minunat! Dacă mie mi se cere să vorbesc despre... ăă... analizatorul vestibular, dar eu vorbesc despre analizatorul cutanat (da, am dat lucrare şi la biologie) profesorul îmi va spune că spun prostii şi mă va trimite la loc... Da' profi-s, pro(şt)fi...
    Am dat şi lucrare la biologie.
Profa (către majoritatea din clasă): "Ridică-te! Unde ai telefonul ăla? În bancă la colegu'?!... Lasă foaia... X, tu nu auzi să laşi telefonul ăla şi să nu mai copiezi? Scoate telefonul din mânecă..." 
E aceeaşi profă care a scăzut câte un punct la teză doar pentru că nu a vrut ea să stea şi apoi a considerat că am copiat. Hai, care-i ridică statuie?! Nimeni? Bravo!

    Şi mai sunt 2 săptămâni de şcoală. Profi idioţi, cum lasă ei treaba cu notele pe ultima sută de metrii...

Şi acum o întrebare:
Ţie de ce îţi este frică?

joi, 6 decembrie 2012

Hei, eşti acolo?

     "Hei, eşti acolo? Sper că eşti... 
Vreau să-ţi spun ceva. 
Vreau să-ţi spun că aş vrea să rup harta şi să ne apropiem. Prin vrăji oare aş reuşi? Nu, nu voi reuşi.
    Să îţi mai spun ceva. Te-aş săruta. Dar tu deja ştii asta.
Aştept să desfaci fundiţa de pe cadou.
Şi te-aş ţine în braţe şi te-aş alinta ca pe o mică pufoşenie.
Dacă te-aş apuca de mână, să fii sigur că nu o să-ţi mai dau drumul.
    Aş zbura până la tine, te-aş ţine de mână, te-aş săruta, te-aş îmbrăţişa... şi aş fi alături de tine. Te-aş asculta, ţi-aş fura un sărut... apoi ţi-aş zâmbi şi m-aş lipi de tine. 
Vreau să-ţi mulţumesc că exişti, acolo, undeva. 
Vreau să-ţi mulţumesc că mă ierţi...
Vreau să-ţi mulţumesc pentru tot.
Mai eşti acolo? 
Sper că mai eşti. 
Mai vreau să-ţi spun că...
Lasă, rămâne secret. O să-ţi zic atunci când ne vom întâlni. 
      Dragul meu acum te pup. Mă retrag în singurătatea camerei mele. Te aştept."


 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.