Stare de spirit

E minunat să fii fericit mereu. Dar dacă am fi mereu fericiţi aşa cum am spune, oare am cunoaşte într-adevăr fericirea adevărată?

Fericire...zâmbet...tristeţe...supărare...cuvinte grele...dezamăgire...lacrimi...ură...

Dezamăgirile probabil au fost "create" pentru a "da naştere" ambiţiei. Dar ce se întâmplă atunci când te ambiţionezi să faci ceva, dar acel ceva iese rău? Renunţi sau începi de la început? Şi dacă nu poţi să mai începi de la început? Încă un eşec pe lista ta...Treci mai departe sau pui punct? Cât mai poţi rezista? Mai poţi? Bine,  încă o probă de foc...

Şi încă una, şi încă una, şi încă un comentariu, un gest, o întâmplare şi pui punct. Cedezi...Toţi îţi spun: "Iar ai greşit!", "Nu e bine cum faci!", "Nu eşti bun de nimic!", nu, nu şi iar nu...La câţi "nu" cedezi? 100,1000  poate un milion...Cât poţi îndura? Dacă mult, atunci nu e bine...De ce nu e bine? Pentru că lumea se urcă în capul tău şi crede că te poate manipula cum vrea ea. Dar până când? Toţi avem o limită, dar nici noi nu ştim exact unde e  aceea limită...Poate fi mai jos sau mai sus...

Nu am nevoie să mi se ridice statuie, dar uneori mai am nevoie şi de o vorbă bună. Dacă am ieşit din cuvântul unora...e rău, dacă iau notă mică iar e rău, dacă iau notă mare în viziunea unora se putea şi mai mult şi de ce nu chiar mereu, nu ştiu să fac ceva...atunci nu-s bună de nimic...Dacă nu excelez acum, mai târziu nici atât.

Am greşit, asta e...o să încerc pe viitor să nu mai greşesc. Mă supăr mai tare că din ce învăţ mai mult, la unele materii iau note mici. Chiar dacă stau câte 4 ore, mai mult sau mai puţin, în faţa calculatorului asta nu înseamnă că nu învăţ. Dacă citesc un fragment dintr-o lecţie, şi apoi îl recit, asta nu înseamă musai că tocesc. Aşa învăţ eu. Aşa reţin. Dacă scriu pe foi mi se pare că îmi ia mult timp. Aşa că prefer să "spun poezii". Şi îmi place metoda asta. Metoda asta mi-a asigurat 8 la chimie, 8 pe care nu l-am luat niciodată  la chimie...din clasa a VII-a. Pentru mine a fost, este, şi va fi mereu un record acea notă. Dacă altfel nu pot reţine un lucru...da, îl tocesc. De exemplu, nu am cum să înţeleg  "Primul război mondial" dacă nu-l tocesc ...Nu am cum să reţin lucrurile astea bazându-mă doar pe logică. Nu văd nicio logică în războaie. Nu văd logica în mai multe...
Şi chiar dacă am luat cinci-ul ăla în teză la română tot acolo vreau să ajung "când o să fiu mare". Şi ce dacă mă alătur grupului "jurnaliştilor de nota 5"? Asta e....Deci păzeaaaa...!!!!

Nu, nu o să-mi pun ştreangul de gât...:P. Mai am până la limită, destul de mult...cred. Hai, care mi se mai urcă în cap?! Mai e loc. Aştept. Nu-s supărată, doar că uneori îmi doresc să fac atâtea chestii, dar când aud dieferite persoane zicând "stai calmă că nu o să reuşeşti", nu mai fac nimic...Am nevoie şi de un imbold nu doar de critici.