vineri, 1 iunie 2012

Nasul meu sensibil

     De când mă ştiu am un nas sensibil. Bine, nu am simţurile unui câine de vânătoare...dar pe aproape. Simt doar ce-mi convine :D. Mi-am adus aminte de nasul meu sensibil azi, vorbind cu cineva despre minele de sare. O singură dată am vizitat o mină...şi de atunci nici că am mai vrut. Mirosul acela de sare, aproape m-a făcut să vomit. Dintr-un grup de vreo 60 de persoane eu eram singura care voia la suprafaţă...Eu am fost prima care a ieşit la aer curat. Am inspirat adânc...Aer curat!!!
Iubesc mirosul sărat al apei mării...Iubesc mirosul lămâilor...Iubesc mirosul unor persoane...
Şi venind vorba de mirosul unor persoane...Sunt îndrăgostită, dacă pot spune aşa, de mirosul unor persoane. Aveam în generală un coleg care mă înnebunea cu mirosul lui.  Nu e vorba de parfum, detergent, lenor...sau mai ştiu eu ce...E vorba de mirosul nostru natural. Acum vreun an am urmărit un tip vreo 2 staţii de tramvai doar să-i simt mirosul. Mirosea atât de frumos... Mirosurile astea care mă atrag le întâlnesc numai la băieţi, deci clar...fetele nu mă atrag. Am avut în generală o colegă, acum cred că mi se părea doar mie, dar pur şi simplu mirosea a ceva animal mort..Mă împăcam bine cu ea, dar mirosul mă termina. Acum nu pot să zic că eu miros a cine ştie ce buruiană exotică frumos mirositoare, dar am un simţ al mirosului destul de dezvoltat. Mirosul pe care-l simt la unele persoane nu-l pot identifica. Nu e un miros de levănţică, trandafiri, mâncare...sau mai ştiu eu ce...E un miros de ceva..
Eu nu suport ca altcineva să-mi poarte hainele sau eu să port hainele altcuiva. Bine, există şi aici excepţie...îmi place să împrumut haina persoanelor care-mi plac cum miros, altfel nu...
Ieri stăteam cu Floarea la o scară şi a ieşit un tip. Mirosea atât de bine...dar el mirosea a ceva parfum. Dar tot mirosea frumos...
Am în şcoală un prof care-mi place cum miroase. Îmi place parfumul lui. Măcar ăsta e singurul lucru care-mi place la el...
Sunt sigură că nu sunt singura care simte astfel de mirosuri. Nu mă consider chiar aşa de nebună...dar vreau să mă conving singură. Mai simte cineva mirosul natural, dacă-l pot  numi aşa, a celor din jur?

5 comentarii:

  1. Care profesor ..i-a spune domnisoara?!?!?Da ..si eu simt mirosul asta natural al persoanelor..i-a zi eu a ce miros;;)?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să te gândeşti aşa puţin ce profesor nu suportăm noi...deloc.
      Tu...păi...miroşi a lapte şi miere :)).

      Ștergere
  2. Ah, eu nu am nasul asa sensibil. Insa de cateva luni mie mi se pare ca miros a medicamente :)))) Deci da, imi simt mirosul natural, e de medicamente. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Ce miros mai simţi şi tu...Şi eu aveam o perioadă în care tot ceea ce miroseam avea un uşor "parfum" de mucegai, chiar şi mâncarea...iar mama nu îmi dă mâncare cu mucegai. Bleahh...Dar mi-a trecut.

      Ștergere
  3. eu iubesc parfumul natural a lui...sti tu:))

    RăspundețiȘtergere

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.