Diriga: "Te muţi cu M.!"...
B.:"Da' doamna..ăă..."
Diriga: "Acum!"...
M.:"Scumpul meu coleg..."
Roxana: "Colegul meu de bancă e o maimuţă."
Pe urmă am avut româna. A venit o Baba Cloanţă să o înlocuiască pe profa noastră, că profa noastră de română cică-i plecată să o vadă pe Parascheva...
Pe urmă am avut info. Pfff... joi lucrare... Offf...
Pe urmă am avut economia, sau cel puţin trebuia să o avem.. dar am făcut un soi de dirigenţie. S-a vorbit despre cei doi tâmpiţi ai clasei... Mi se face silă de cele 2 specimene. Diriga vorbea cu unul din ei, iar el râdea :|. Eu nu cred că ta-su îi spune lu' mă-sa de faţă cu el: "Când ne-o tragem şi noi?", "Ştii ce-i aia felaţie?", "Te pun capră..." sau ta-su lu' ălalalt dă în mă-sa până o învineţeşte...
Aa... am uitat. Am avut şi franceza. A întârziat profa vreo 20 de minute. Minuneeeee!!! A fost şi în toane bune...! Ne-a şi predat... (Poate s-a dat bărbatul ei bine pe lângă ea de dimineaţă :-". Nu, nu ne-a zis ea asta... :P)
"Copii sunt oglinda părinţilor." Oare e adevărat?
*Da, ştiu că am scris puţin... dar astăzi s-au întâmplat puţine.
Colegul meu de banca e o maimuta..:))stau si ma gandesc la fraza asta si rad continuu.Unii copii sunt intradevar oglinda parintilor altii nu.De exemplu:eu am parte de bunul simt de la tata si ar mai trebui sa am si tupeul+limbajul mamei pe care Slava Domnului imi e rusine sa il oglindesc.Iar acei copii care sunt copii perfecte ale parintilor eu cred ca li se impune treaba asta.
RăspundețiȘtergere