duminică, 28 octombrie 2012

O noapte în Iad

    Păi... mi-am terminat de învăţat la română, aveam de gând să postez nişte pozici da' m-am răzgândit... Aveam chef să scriu o continuare la postarea trecută, da' încă nu m-am decis ce fel de final să abordez... Aşa că uite-mă aici, scriind chestii absolut neinteresante, lipsite de orice valoare stilistică... (chiar dacă îmi irosesc talentu' scriind verzi şi uscate... mie îmi place să scriu chestii din astea plictisitoare pentru că şi eu - fiinţa de mine - sunt plictisitoare şi tăcută... Dar îmi place să scriu :P). Aşa... ziceam că vreau să scriu nişte chestii verzi-uscate (în ton cu coloristica doamnei Toamnă - Toa(m)ntă).
   Ca o fiinţă care s-a născut, a crescut, va creşte... va muri la oraş, obişnuită cu apa caldă la robinet şi căldură fără lemne... pe mine mediul rural sau mai bine zis "ţara" (nu, nu ţara asta... ci "ţara") mă cam omoară. Desigur, pe lângă lipsa apei calde sau a căldurii fără lemne... eu, ca o fiinţă de oraş mai am şi alte probleme existenţiale... şi anume: lipsa semnalului şi diverse mergătoare. Băi, să vedeţi ditamai păianjenii la ţară... Se vede că ăia mănâncă mâncare de "ţară"... că cresc într-o zi câţi alţii într-o săptămână. Muşte, ţânţari bio... "Prea bune, prea ca la ţară". Să nu mai zic de nopţile de coşmar: "Se aude ceva... Ce o fi... Oare bate vântu'???!!!! Se aude ceva... O fi vreun gândăcel, o fi vreo muscă... Poate e vreun păianjen... Dacă eu dorm şi e vreun păianjen pe aici????!!!!!!!". Mda, până adorm mă gândesc la toate prostiile posibile... suflete rătăcite, gândaci mutanţi, păianjeni mâncători de oameni, bătrâni sclerozaţi cu cuţite în mână care apar la geam şi le sticlesc ochii şi... tună şi fulgeră... (nu m-am uitat la niciun film de groază, nu-mi plac :P). Băi şi cum ziceam, până adorm îmi fac nişte scenarii d'alea horror în cap de îmi e frică să mai adorm... Ştiu că ar trebui să mă gândesc la fluturaşi, unicorni şi norişori pufoşi, dar atunci când auzi diverse sunete te cam sperii.
    Următoarea chestie. Eu aici, acasă la mine... la oraş, la civilizaţie... dormitorul meu e luminat de felinarele de pe stradă care îmi luminează camera, gândurile şi visele... Da' păi la ţară dacă ai stins becu' din cameră păi poţi să-ţi bagi mâna-n ochi singur şi să juri că nu a fost mâna ta... Nu vezi nici la un centimetru în faţa ta... Attâââttt e de întuneric. Păi gândurile alea ale mele horror sunt amplificate de lipsa luminii şi de aceea am auzul şi mai ascuţit de aud cum dau petrecere furnicile.
Toată noaptea, da' toată noaptea, latră câinii... Parcă zici că au concert. Latră, latră, latră... La ce or fi lătrând, naiba ştie... (poate la ceva strigoi, vrăjitoare, suflete rătăcite...). Eu cred că javrele alea puricoase în timpu' nopţii vorbesc despre noile tactici de a dresa oamenirea pentru a deţine ei controlul. Păi e ceva dubios la mijloc, că ei discută prea mult...
Şi după ce că latră câinii toată noaptea se mai trezesc câteva mâţe să se alerge. Şi cum îs mâţele... astea se aleargă chiar şi pe acoperiş... Şi le auzi: "Chhhhhhhh...hhhhhhhhh.......Miiiiauuuuuuu... miiiiauuuuu... MIAAUUUUUUU". 
    Da' hai să zicem că într-un sfârşit adorm... Dar de pe la vreo 4 e coşmar deja. Băi, parcă îi apucă dintr-o dată pe toţi cocoşii să cânte... Şi nu cântă şi ei toţi odată... (Adică 1, 2, 3 toţi odată, ci... începe unu' mai încet... "Cuucuuriigu!", apoi începe altu' puţin mai tare... "Cucccuuuriigguuu!"... apoi să se dea cocoş şi al treilea vine şi el "Cucuuuuuuurriiiiiiiigggggguuuuuuuuuuu!!"... în gându' meu: "Vezi ce cucurigu-n ciorbă o să cânţi tu...". Uneori mă gândesc dacă nu au cumva baterii ăştia (că nu se pune problema de priză, că nu umblă cu prelungitorul după ei...). Deci orătăniile alea au baterii... (ar fi frumos să fie aşa...) că le-aş scoate bateriile... Off!! Pe urmă urmează episodu' cu vacile: "Muuuuuuuu... Muuuuuuu...", apoi mai sunt şi caii...
    Şi tu stai în pat (adică nu TU - cel ce citeşti - ci EU) şi rumegi situaţia. Te-ai născut cu un scop la oraş... ţara nu-i de tine... Te ridici din pat, te schimbi, te urci în maşină şi te întorci înapoi la civilizaţie.

6 comentarii:

  1. Zici tu asa, dar e frumos si la tara! Aer mai curat, mai multa liniste, in comparatie cu orasul. :*

    RăspundețiȘtergere
  2. Stiu cu e .Acum cateva saptamani am fost obligata sa merg la o nunta in locul ala sinistru numit tara.N-am vazut paianjeni dar am vazut la mustee..Normal ca mustele sunt asa mari si multe acolo.CA se aseaza pe mancare,pe pahare(uneori si in pahare) si nimeni nu are nici o problema cu ele...Am incercat sa dorm si m-am trezit cu par de pisica pe haine(si mai purtam si negru.Mai, mai sa inebunesc)...Si in toata casa aveau numai o oglinda.De fapt nici macar oglinda ci mai mult un ciob de oglinda.Era la fel de mare ca alea din pudriere.Ehh..S eu sunt fitoasa de oras!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Muştele au mâncare sănătoasă, nu ca astea de la oraş. La astea le tragi o palmă le-ai omorât. Alea de la ţară mor mai greu.
      Da, se pare că pe la ţară e criză de oglinzi mari...

      Ștergere
  3. Sunt total de acord.Pur si simplu nu ma pot dezlipi de oras!Sunt dependenta de civilizatie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De oraş, de civilizaţie, de semnal, de apa caldă... :)

      Ștergere

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.