luni, 4 martie 2013

Nebuna din umbră

            Cum ar fi să mergi aşa liniştit... şi relaxat pe stradă şi să vezi o umbră lângă tine? Sau să mergi relaxat şi de fiecare dată când întorci capul să vezi aceeaşi persoană în spatele tău?
            Totul a început într-o zi cu soare, într-o zi în care sosia unei persoane aflate peste 7 mări şi 7 ţări a avut ghinionul să se întâlnească cu o psihopată spcăpată de la spitalul de nebuni.
Şi-a reperat victima şi a început să o urmărească, să-i simtă mirosul şi să-i fotografieze în minte figura. Nu avea la spate niciun topor, cuţit sau alte arme periculoase... S-a gândit că ar fi bine ca mai întâi să-şi urmărească victima apoi să sară pe ea.
            Ziua lui începuse bine şi nu se aştepta să fie urmărit. Dar trebuia să se gândească că e ceva ciudat, atunci când, de fiecare dată când întorcea capul să se uite în urma lui vedea aceeaşi persoană. Aceeaşi psihopată cu ochi mari...
În timp ce mergea el pe stradă, parcă şi soarele se ascunsese în nori... Parcă şi lui îi era frică... dar poate dorea să ascundă urmele urmăririi... Ea păşea pe urmele lui gândindu-se la acei ochi şi la acea privire de peste 7 mări şi 7 ţări, dorind să vadă dacă şi victima ei are aceeaşi privire pătrunzătoare. Parcă încordat şi simţind respiraţia pătrânzătoare a nebunei în spatele lui, tânărul s-a oprit. S-a uitat în stânga, s-a uitat în dreapta... şi a trecut mai departe. Nebuna cu ochi sticloşi în spatele lui, atentă să nu-l piardă din ochi. Păşea pe urmele lui strângând din dinţi doar pentru a nu sări pe el. Victima a încetinit, iar nebuna l-a depăşit... mergând mai departe... dar întorcând capul după el privindu-l în ochi. Nu, nu avea aceeaşi privire, pentru că acea privire nu poate exista la mai multe persoane. Nebuna şi-a continuat drumul, după ce i-a zâmbit sadic...

2 comentarii:

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.