miercuri, 11 septembrie 2013

Încrederea în sine

                    La un moment dat, tot ne vom spune că: "celălalt e mai bun" decât noi.
Problema se amplifică atunci când eşti fată şi eşti mai sensibilă. De ce? Pentru că: "cealaltă e mai frumoasă decât mine", "cealaltă e mai slabă decât mine", "cealaltă e mai bună decât mine", "cealaltă are sânii mai mari", iar exemplele pot continua. Hai, să ridice mâna cineva care nu a spus asta niciodată. Eu nu o voi ridica...

                   Da, şi eu mă compar cu restul, şi eu mă desconsider... şi mie îmi vine să-mi înfing unghiile în fiecare tipă care, în viziunea mea, arată mai bine decât mine. Dar viziunile astea diferă. Da, poate că în viziunea mea tipa aia arată mai bine decât mine, dar poate că în viziunea altcuiva... tipa arată rău. Chiar dacă mie uneori nu-mi place de mine, poate altcuiva îi place... poate că şi altă fată spune în gândul ei: "ce bine arată".
                   Încrederea în sine presupune a avea curajul să-ţi înfrunţi imperfecţiunile. Eu mă învârt în jurul a 41-43 de kg, încă îmi mai cumpăr uneori haine de la copii (că aici găsesc mărimi pentru mine), în stomacul meu nu încape o farfurie de mâncare... dar încape o ciocolată, o pungă medie de napolitane glazurate şi nişte covrigei vanilaţi (mare greşeală, astea nu mă îngraşă), probleme de sănătate... nu, dacă eşti slab nu radiezi de sănătate... şi poate că dacă eram mai grasă nu s-ar fi văzut atât de tare faptul că nu merg chiar bine (nu, nu e doar în mintea mea mersul aiurea). Asta sunt... acum nu trebuie să-mi pun capăt zilelor că nu sunt perfectă. Viaţa asta nu e frumoasă, dar nici nu îmi vine să renunţ la ea.
                   Trebuie să ne concentrăm atenţia pe lucrurile bune, să ni le descoperim.  De ce să ni le descoperim? Pentru că unii din noi nici măcar nu ştiu câte lucruri bune au. Eu, de exemplu, sunt invidioasă pe fetele care au părul ondulat/creţ pentru că mi-aş dori şi eu să îl am la fel. Sunt invidioasă pe acele fete care au 50 de kg la 15 ani şi la o înălţime de 1,60... şi spun că sunt grase şi nu se mai suportă. În schimb poate că altele ar vrea să aibă părul drept (sau aproape drept) şi greutatea mea... Şi nu că ar fi vorba doar de fizic, că nu doar ăsta contează... contează şi modul în care gândeşti, modul în care rezolvi lucrurile, felul în care eşti... da, contează şi sufletul... avem suflet, deci suferim, iubim, suntem fericiţi, avem emoţii... iar toate astea contează atunci când încerci să te descoperi pe tine însuţi.
                   Nu trebuie să punem accent pe lucrurile negative din viaţa noastră pentru că astfel avem convingerea că nimic nu ne iese bine, că nu suntem buni de nimic, că niciodată nu reuşim nimic, că mai bine nu ne năşteam... Dacă ne vom concentra pe ceea ce am reuşit, o să ne dăm seama care ne sunt puterile, calităţile şi abilităţile. Fiecare om e bun la ceva şi de aceea nu ar trebui să ne comparăm. Poate celălalt arată mai bine decât tine, dar degeaba arată mai bine decât tine dacă tu eşti mai deştept decât el... Frumuseţea trece, din păcate.
                   Dacă am greşit undeva, trebuie să vedem de ce am greşit, cum putem repara greşeala, ce avem de învăţat din ea... nu să ne spunem că "nu suntem buni de nimic" şi apoi să lăsăm lucrurile să decurgă ca până acum făcând aceleaşi greşeli (tu, cea ce scrii, bagă la cap!).
                   Încredera în noi nu înseamnă că vom reuşi mereu în tot ceea ce ne propunem, că vom avea munţi de bani, vile, maşini şi mai ştiu eu ce... Încrederea în sine înseamnă că trebuie să avem curaj în noi să facem ceea ce dorim, să ne spunem că suntem buni, să nu ne mai comparăm cu celelalte persoane... dacă avem încredere în noi asta nu înseamnă că acum trebuie să ne aruncăm de pe bloc să vedem dacă zburăm, sau să conducem cu viteză pentru că avem încredere în noi că suntem şoferi buni... Nu, astea sunt lucruri interzise, clar!
                   Ca să ai încredere în tine trebuie să ignori în mare parte, dacă nu chiar total, părerile celorlalţi. Dacă ai idei şi nu le pui în practică pentru că, vezi tu, "n-am încredere în mine", e rău. Trebuie să ne spunem că merităm... Merităm să fim respectaţi, să avem bani, să avem prieteni mai buni, iubite/iubiţi mai frumoşi decât noi, să fim iubiţi, să iubim, să primim complimente... etc.
Sunt oameni care au potenţial mare şi nu şi-l recunosc, iar din cauza asta pierd multe...
                   Câţi oameni îşi cunosc adevăratul potenţial, se respectă, au încredere în ei şi nu lasă părerile celorlalţi să-i calce în picioare?

2 comentarii:

  1. Stiu sentimentul ,bine nu partile cu paru ondulat doar ca cu toata ideea de incredere in sinte sau lipsa ei , orcum ai dreptate .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că îmi dai dreptate şi totuşi regret că ştii sentimentul ăla de neîncredere...

      Ștergere

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.