joi, 28 iunie 2012

Amintiri

     Citeam ieri pe un blog un articol interesant despre amintiri. Mai exact poze... Prin poze îţi aduci aminte de anumite evenimente, de prieteni...
Şi dacă tot veni vorba de poze...vă mai aduce-ţi aminte de pozele alea pe la vreo câteva luni în care noi eram protagoniştii, întinşi pe o păturică, în toată splendoarea? Mama ta încă le mai deţine? Încă te mai face de ruşine cu ele? Pozele alea sunt amintirile tale? Aşa cum scria şi pe acel blog, nu... acele poze nu sunt amintirile noastre ci ale părinţilor noştri.
Acum un mic sfat. Eu când eram mai mică, adică pe la vreo 4-5 ani aşa... am luat un pix, am luat cutiuţa cu poze,  m-am aşezat jos şi dacă nu-mi convenea vreo poză o măzgăleam. Aşa am ajuns şi la buletinul mamei mele. Nu-mi plăcea mie poza de acolo aşa că am măzgălit atât poza cât şi numele :D. Şi buletinul nu era pus la îndemână, era la dracu-n praznic. Era ascuns bine...dar eu copil curios...am aflat unde era.
      Amintirile mele nu sunt pozele alea (care au mai rămas nemăzgălite), ci alea sunt amintirile părinţilor mei. Majoritatea pozelor habar nu am când au fost făcute sau de ce.
Serbare la grădiniţă. Fiecare serbare un eşec total. Pozele alea sunt oribile pentru mine, dar pentru părinţii mei sunt minunate.
Următoarea serbare. Următorul dezastru. Mutra aceea maltratată...Dar pozele alea pentru ai mei sunt amintiri...
Prima zi de şcoală. Eşec total şi aici. Aveam o faţă de "la dracu, nu se mai termină odată chestia asta?"... Numai fiţe şi grupuleţe încă de pe atunci. Plus că a mea colegă de bancă  îmi admira minunaţii pantofiori... Încă îmi mai aduc aminte la ceea ce mă gândeam atunci: " De ce se uită aşa la pantofii mei când şi ea are exact ca ei mei...?"
Poză la prima serbare din clasa I. Eşec total şi aici. Uram şi încă urăsc nenorocita aia de uniformă pe care am purtat-o un an, din fericire. Uniforma aceea pipită, cu şorţuleţ şi guler apretat. Şi colac peste pupăza la mine cămaşa aceea era strâmbă-n draci... Ahh... plus acele pampoane. Băi, deşi nu-s chiar aşa mare (adică am doar 17 ani), eu am purtat pampoane la fel ca restul fetelor din clasa mea. În clasă s-au purtat pampoanele mult timp...cam până în clasa a V-a. Eu i-am zis mamei că dacă îmi mai pune un singur pampon în cap îmi tai singură părul....Bine, nu că mi l-aş fi tăiat într-adevăr dar am spus-o cu atâta efect încât mama a aruncat nenorocitele alea de pampoane.
Şi şirul pozelor groaznice continuă... Ahh..plus pozele alea de 1 şi 8 martie în care apare poza copchilului şi un mesaj al dracu de siropos pentru mama. Deţin (din nefericire) şi din astea.

       Amintirile mele care ar fi trebuit fotografiate sunt cu totul altele. Prima zi de şcoală oricum nu o să o uit. M-a distrus...:D. Serbările alea absolut tâmpite, nu o să le uit...
Nu o să uit niciodată cum alergam după vărul meu, la ţară la bunici...şi cum am intrat adânc într-un fier care mi-a străpuns pielea chiar sub buza de jos... Eu plângeam atunci, dar mai mult plângeam ca nu cumva să-mi fi căzut dintele care tocmai îmi ieşise. Acum am doar un semn în formă de Z sub buza de jos. Chiar mi-aş fi dorit o poză cu faţa plină de sânge pe care să le-o arăt urmaşilor mei şi să le zic: "Staţi dracu cuminţi că uite ce păţiţi."
O altă amintire... ar fi post o poză cu fetele cu care mă jucam atunci când eram mică. Ştiu că pe două din ele le chema Dana şi Raluca, dar mai mult nu ştiu... Nu am nicio poză cu ele şi-mi pare rău. Nici nu pot să-mi mai aduc bine aminte cum arătau.
O altă amintire... o poză cu un băiat drăguţ care locuia în aceeaşi scară cu mine, prima mea iubire de copil prost :)). Ţin minte că era blond, puţin înalt, cu un miros demenţial... şi-l chema Bogdan.
Altă amintire... o poză cu păpuşile cu care mă jucam. Cu hainele pe care le făceam... de câte ori m-am înţepat cu acul până să pricep că acul tre' să iasă pe partea cealaltă a materialului... nu a degetelor mele...
O poză cum stăteam şi ne jucam mai mulţi copii "Adevăr sau provocare" sau "Sticluţa"...
Ahh... şi cum era să uit... momentul ăla când ne jucam, iar băiatul acela drăguţ de mai sus... m-a pupat pe obraz. Mă mir cum de nu am leşinat atunci... (V-am spus că eram copil prost, nu? Bine, nu că acum aş fi mai deştept...).
O poză atunci când avem mâna încleştată-n părul unei colege, nici măcar nu mai ştiu motivul... dar atunci chiar aş fi vrut o poză.
O poză atunci când mi-am luat 10 rigle, 5 la o palmă şi 5 la o palmă, cică pentru temă nefăcută... dar îmi făcusem tema doar că îmi uitasem caietul acasă.
O poză cu faţa mea după ce am mâncat pentru ultima dată pepene galben. Aveam 5 ani. Am mâncat pepene galben... mi s-a făcut rău, am ajuns la spital deshidratată. Nici măcar după o injecţie şi o perfuzie nu mi-am revenit... Atunci mi-aş fi dorit o poză să-mi aduc mereu aminte de cât rău mi-a provocat o feliţă mică de pepene galben. Poză cu care să mă duc apoi la ăia care plantează pepeni galbeni, să-i sperii astfel să nu-i mai planteze :D.

      Deşi pe toate astea şi încă multe altele le ţin minte, într-o mai mare sau mai mică măsură, dar totuşi mi-ar fi plăcut să am şi poze. Pozele poate s-ar fi păstrat  mult mai bine... Desigur, dacă nu pică pe mâna unor copii aşa de "talentaţi" ca mine...

     Tu ai amintiri din astea?


Un comentariu:

  1. Vai! Ce urat! Ce ati avut cu poza de buletin? Cred ca din cauza dvs s-au facut carti de identitate. Alea au pozele ascunse sub plastic. Tocmai pentru a va impiedica sa le mazgaliti!

    RăspundețiȘtergere

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.