sâmbătă, 20 iulie 2013

$m3k3r d3 krt!3r (II)

             El aspiră la o maşină ceva mai bună... se gândeşte chiar să se ducă după văr-su în Spania să câştige şi el ceva caşcaval, dar mai stă pe aici... că i-a promis unu' un loc bine plătit într-o multinaţională, ceva cu asigurarea şi păstrarea unui nivel ridicat de chef...
             Dar tânărul ştie că banii vin la tine numai dacă îi vrei, dacă nu îi vrei... aceştia desigur că nu vor veni. Nu contează dacă munceşti sau nu, trebuie doar să vrei să vină banii la tine şi atâta tot.
Umblă pe Facebook dându-se drept mare şmecher, cu bani şi muşchi în Photoshop, că doar acum oricine e expert în Photoshop. Vrei sâni mai mari? Se rezolvă! Vrei să ai fund mai mare? Nu-i problemă... Vrei să ai bani, maşini şi lei care să te păzească? Iar nu-i problemă. Cu două click-uri se rezolvă. Nu contează că nu ai făcut selecţia bună şi parcă zici că eşti cioplit, nu contează că în jurul fundului sau sânilor tăi mobila şi pereţii s-au deformat... Ceea ce contează e că tu arăţi bine.
              Tânărul se întreţine cu oprele lui Salam, Guţă şi Minune. Pentru el nu există alt gen muzical în afară de manele. Oricum vocabularul lui e limitat la "bani", "femei", "maşini", "faimă", "viaţa mea" şi multe vocale ridica la cele mai înalte note posibile.
El nu are nevoie de şcoală, el are şcoala vieţii şi îi este suficientă. El abia ştie să-şi scrie numele şi să formuleze o propoziţie corectă din punct de vedere gramatical, deoarece în clasa întâi el a învăţat alt alfabet. Astfel că el ştie doar câteva litere, pentru că restul sunt doar o amestecătură de semne gen: ! în loc de I, $ în loc de S, 3 în loc de E şi tot aşa. El folosea foile din manualele şcolare pentru a face avioane şi tot felul de biluţe îmbibate în salivă pe care le arunca în colegi. Dar cu toate acestea el are acum 3000 şi ceva de prieteni pe Facebook, iar lucrul acesta îl bucura nespus văzând profilele celorlalţi colegi... care nu au decât 100 şi ceva de prieteni. Abia acum se vede cine are prieteni şi valoare. El are, nu ăia care au stat cu burţile pe cărţi... şi ce au ajuns? Au ajuns nişte rataţi pe la facultăţi gen ASE, Drept, Jurnalism, Arhitectură, Academia de poliţie... adică bălării din astea care oricum nu te ajută cu nimic în viaţă. El are toate minorele, anonimele, deşucheatele, pornoistele, filozoafele, emoistele de pe faţa pământului în lista de Facebook. El are mii de amici şi de relaţii, dar totul e pe net, nimic mai mult. Are ochii roşii, unii ar spune că de la atâta calculator, ţigări şi băutură... dar nu, el spune că suferă în tăcere de glaucom.
              Şi... trăind o dramă din cauza familiei sclerozate în care a picat... o mamă bârfitoare şi un tată beţivan recunoscut în 3 sate şi jumătate... şi mă-sa în 4 judeţe şi 3 colibe... că atât are gura de mare că bârfeşte de i se încreţeşte păru' singur, fără bigudiuri... el se simte defavorizat.
Vrea şi el măcar o maşină tare, vrea şi el să aibă muşchi, vrea şi el să fumeze ţigări bune... să nu mai fumeze ţigări de contrabandă şi vândute de ţigănci ce scot pachetu' de sub fustă. Vrea şi el ca la cei 18 ani să simtă adrenalina... să simtă că trăieşte... Cineva i-a recomandat să pună mâna pe o carte de gramatică dacă vrea adrenalină, dar nu s-a coborât la genul ăsta de adrenalină care oricum nu era pentru el, totuşi.
Oricum, întâmplările din copilărie şi-au pus puternic amprenta asupra lui.

              Dacă doriţi să aflaţi dramele din copilăria micul şmecher de cartier, staţi pe aproape.
Revin după pauză.

Un comentariu:

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.