Pierdut Inspiraţie

    Măi, nu ştiu cum să vă anunţ... dar domnişoara Inspiraţie e plecată cu sorcova sau în turneu cu capra. Eu o chem, dar ea nu vine. Zice că are treabă... O să o urechesc... Păi cum aşa?! Mă lasă la greu? Ce fel de Ispiraţie mai e şi asta? E una trădătoare... Huuoooo, trădătoareoo!!! Ziii... pe unde ai fost? Cu cine ai umblat? Zi! M-ai înşelat, nu? Infideloo!! (poc!, una peste obraz) Nici nu vreau să te mai văd. Ai fost la alţiii!!! Te ard pe rug! Nu, nu, nu... te arunc la crocodili... Infidelo! Te cresc, te îmbrac, te hrănesc... iar tu asta-mi faci?! Astaaa??? (poc!, una peste obrazul celălalt). Dispari din faţa mea. Nu vreau să te mai văd niciodată!
Cam aşa mă cert eu cu Inspiraţia mea. Acum că mă gândesc... dacă s-ar fi comportat cineva cu mine aşa aş fi plecat şi eu şi nu m-aş mai fi întors... Hmmm... Of, Inspiraţie... îmi pare rău. Hai, vino la mine. Te aştept să te întorci din nou la mine şi să o luăm de la capăt. Oare se mai poate? Eu sper că da...
Îmi e greu fără tine...