marți, 22 octombrie 2013

Poeziile moderne

                   Printre picături de integrale, manuscrise cu texte literare şi testamente recitate, nu pot să zic decât că: "vreau vacanţă!". Ce Blaga, Bacovia, Eminescu, Arghezi, integrale raţionale, prin schimbare de variabilă, derivata lui sinus şi grupuri abeliene... elevul vrea vacanţă! La mare, la răcoare... la munte, la zăpadă... elevul s-a săturat de şcoală, de teme, de lecţii, de starea de spleen (că tot am fost prin simbolism) atât a lui, cât şi a unor profi. (Intrăm în modernism în curând.)
                  Am dat lucrare la mate, cu bileţelele sortite de Dumnezeu pentru fiecare... unii au început să zică vechi poezii de prin copilărie (ala, bala, portocala), iar profu' a luat poziţia "facepalm", zicându-şi (probabil) în gând: "Tot proşti sunteţi, chiar dacă staţi o oră să alegeţi biletu'" - şi mare dreptate are. 
Clasa a XII-a se aseamănă prin unele părţi cu clasa I sau chiar grădiniţa. De ce? Păi am poezii de învăţat... Nu, nu "Căţeluş cu păru' creţ (care f**e raţa în coteţ)" şi nici "Somnoroase păsărici păsărele". Am poezii mai complicate, aşa, ca pentru nişte copiluţi de clasa a XII-a care-s proşti la mate, dar se visează cu BAC-ul luat. Treaba e că noi, ăştia de clasa a XII-a, atunci când spunem poezioarele (atunci când le spunem sau dacă le spunem, că până acum am învăţat poeziile... dar nu am spus nici măcar una) nu ne ridicăm în picioare,  începem să ne bălăngănim, să ne atingem hainele şi să ne fandosim. Nu, noi suntem copii cuminţi cu lecţiile învăţate, nişte îngeraşi, care vin la şcoală cu cel mai mare drag... toate acestea pentru a-şi contura un viitor cât mai strălucit! (ultima propoziţie e un pamflet, trebuie tratată ca atare).
                 Printre altele, azi-noapte am visat că dădeam lucrare la română... şi nu orice lucrare, ci una tare de tot. Trebuia să caracterizăm un profesor. Mie îmi picase profu' de engleză. Pagini întregi aş fi scris dacă nu mi se schimba visul ăsta în altul... în altul drăguţ rău de tot. 
                 Altfel spus, am temă la engleză. Trei ani (şi cu ăsta patru) în care minunatul prof de engleză nu ne-a predat nimic (dar atunci când se laudă, spune că ne-a predat - mincinos cu acte în regulă, de-asta am spus că aş fi scris pagini întregi în lucrarea aia din vis), iar după tot acest timp... a început să-l intereseze temele noastre. Din vreo 14 elevi, doar pe vreo 3-4 îi preocupă cu adevărat engleza... restu'... restul sunt praf de stele împrăştiat prin galaxie. 

                Cercetătoarea de mine (nu numai ăia britanici să descopere câte ceva), a descoperit de unde vine limbajul ăsta de "mess" pe care îl folosesc tinerii din zilele de astăzi (k, mn, scz, d, etc.). Toţi aceşti tineri s-au inspirat din elucubraţiile domnului Caius Dobrescu (pentru a vedea minunăţiile, click aici). Mie mi-au fost suficiente aberaţiile alea de acolo încât nici nu mi-a mai trebuit să caut să văd ceva despre viaţa omului ăsta. Cred că în câţiva ani poeziile sale se vor da la BAC. Voi ce credeţi?

Temă pentru acasă: Realizaţi un eseu de minim 3 pagini în care să argumentaţi una din poeziile lui Caius Dobrescu având în vedere apartenţa la gen, relaţia dintre incipit şi ideea poetică, mărcile lexico-gramaticale, evidenţierea ideii poetice prin folosirea mijloacelor artistice, etc.

2 comentarii:

  1. Caius Dobrescu serios/ adica omul asta asa scrie sau e un pamflet? deci am ramas socata ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Habar nu am ce-i cu viaţa tipului, dar eu sper să fie totuşi un pamflet...

      Ștergere

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.