marți, 5 februarie 2013

A bate câmpii...

            Nu ştiu care o fi cauza incapacităţii mele de a-mi aşterne măcar frânturile de gânduri care îmi aleargă beznetice şi nu se leagă unele de altele. Uneori mă gândesc de ce naiba îmi vin câte cinci, şase idei în mai puţin de un minut... dar nici una nu se prea leagă cu cealaltă. Care o fi cauza faptului că îmi aduc aminte de versuri, întâmplări, cuvinte... şi simt cum orbitează în jurul meu. Cum eu mă aflu un jurul lor şi aud un vers, apoi îmi aduc aminte o întâmplare şi nişte cuvinte... Simt că atunci când le-am auzit pentru prima dată nu aveau nicio importanţă, dar cu timpul au început să capete o anumită importanţă, am început să mă regăsesc în ele.
           Uneori am senzaţia că îmi lipseşte ceva... Ceva destul de important. Nah, poate raţiunea... dar nu cred că e asta. Mi-o lipsi poate vreun pitic, cine ştie...
           V-am zis că-mi place să visez, nu? Şi dacă nu am zis, aflaţi acum. Stau uneori şi mă gândesc la viitor, la ce o să fac, ce fel de viaţă o să duc... Şi mă gândesc... "Chiar o să-mi fac într-adevăr vreodată un tatuaj?!" sau "O să conduc vreodată cu viteză? Să simt viteza şi adrenalina..." sau "O să zbor vreodată cu avionul?".


            Uitaţi-vă puţin la poza de mai sus... Ştiu că nu o să fac eu "cunoştinţă" cu toate acele luminiţe şi butoane şi să am ocazia să mă simt ca Dee-Dee din Laboratorul lui Dexter şi să mă agit şi să întreb: "Uuuu!!! Ce face butonul ăsta?". M-aş mulţumi şi cu un scaun confortabil lângă fereastră... (Parcă zici că-i navă spaţială...).
Da, da, da... ştiu că visez! Ştiu! Doar ziceam şi eu, ca fapt divers, ce-mi doresc eu în viitor... la ce mă gândesc. 
În legătură cu tatuajul, e cu dus şi-ntors. E posibil ca peste 5, 10 ani să nu-mi mai placă. Sau e posibil să-mi placă şi peste 15 ani, dar pielea nu o pot meţine ca acum... Totuşi, tind să cred că va arăta cam urâţel peste ani şi ani. Poate o să se mai deştepte lumea peste câţiva ani şi nu vor mai privi într-un mod suspect persoanele tatuate. "Ăsta e tatuat. Dacă e tatuat, înseamnă că se şi droghează." Serios măh?!
Şi nu ştiu cât de încântat ar fi un angajator dacă te-ar vedea cu un tatuaj... 
Cu viteza... mai întâi să dau de permis şi să-l iau. Până mă voi decide eu să dau de permis... va mai trece timpul...
În rest, ce să mai zic? Nimic altceva.

Noapte bună! 

5 comentarii:

  1. zappy, zappy , zappy ..ce dor mi-a fost de tine ..uite, mai rar bantui internetul...dar mereu arunc ocheade pe aici sa vad ce mai povestesti tu si a ..eu asa am o deductie ilogica deobicei si o intuitie pe care nu ma pot baza mereu ..ca cineva vrea jurnalism..ma bucur sa vad asta ps articolele de tip ziar de fapt de tip articole sunt superbe ..

    RăspundețiȘtergere

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.