sâmbătă, 1 iunie 2013

Animal de geantă

                 Desigur că nu am  nimic important de spus, ci doar voiam să urez "la mulţi ani" (pe ultima sută de metri) copiilor şi, desigur, copilului din mine.
În noaptea asta cică ar trebui să citesc "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război", dar cheful meu e maxim. Ce-mi mai vine să citesc rezumatul şi să mă culc, dar nu pot. Nu mă lasă conştiinţa asta a mea să mă culc fără să citesc cartea aia amărâtă sau măcar 2 capitole pe care le am de povestit. Eu nu pot dormi noaptea liniştită dacă nu ştiu că am terminat tot ceea ce mi-am propus să fac în ziua aia...

                 Azi am văzut o tanti care avea un iepure în poşetă. Adică bănuiesc că poşeta aia era pe post de joben. Ştiţi şi voi că magicienii scot, naiba ştie cum, iepurii din joben. Eh, tăntilici asta era şi mai şi decât amărâţii ăia de magicieni... ea scotea iepurele din poşetă. Şi mai scotea şi cheile de la casă, actul casei, ceva act de la casa străbunicii... că doar oricine ştie că o femeie poartă toate nimicurile în geanta aia care cântăreşte o tonă şi jumătate.
Şi acum scurt exerciţiu de imaginaţie. Cum ar fi ca fiecare din noi să poarte în geantă câte un animal. Unul o şopârlă, altul un gândac de colorado, altul un crocodil de buzunar, altul un inorog, altul un păduche... şi când oamenii ar sta pe la cozi, când aşteaptă pomană, când se întâlnesc la înmormântări, nunţi şi alte evenimente care cer haine noi... Şi la astfel de evenimente au loc astfel de conversaţii:
"- Mirciulică, scoate mamă capu' din portofel şi arată-i lu' nenea cât de cuminte eşti tu. Hai mă Mirciulică. E mai ruşinos el aşa din fire, asta e... Hai măi Mirciulică, arată-i lu' nenea cum scoţi tu flăcări pe nas."
Da, de acum babele vor avea în geantă câte un animal de companie care să le ţină de urât atunci când stau la cozi interminabile. Mă întreb eu ce animal de geantă o să am peste vreo 50 de ani... Dar voi?

Un comentariu:

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.