sâmbătă, 29 iunie 2013

Un fulg de nea

             "Hei, tu! Da, da... TU. Nu te face că nu mă auzi... nu mă ignora. Nu te mai uita, nu e nimeni... Eu nu exist ca persoană, sunt doar o voce. Nu mă ignora, te rog. Doar ascultă-mă. Vreau să îţi spun o poveste... vreau să îţi spun povestea unui fulg de nea.
              <<A fost odată o picătură de apă, undeva, într-un nor. Această picătură de apă a dorit mereu să devină cel mai frumos fulg de nea, a dorit ca celelalte picături să nu o mai trateze diferit din cauza că nu putea să se transforme într-un fulg de nea, adică nu că nu putea... ci îi era teamă. A îndurat multe acea picătură de apă... până într-o zi. În acea zi s-a hotărât să devină un fulg de nea, dar nu orice fulg de nea... ci cel mai frumos... să coboare din nori şi să atingă pielea oamenilor iar aceştia să ţină minte atingerea ei.
Celelalte picături de ploaie au râs de ea şi i-au spus încă o dată că nu va reuşi nimic din ceea ce îşi propune, pentru că nu are ambiţie şi curaj. Picătura de apă s-a întristat din nou din cauza faptului că nimeni nu a avut încredere în ea, nici măcar acum... când iarna era pe aproape iar visurile ei puteau deveni realitate. Dar de data aceasta şi-a zis că nimic nu o mai poate opri şi că o să le arate ea celorlalţi, deşi era conştientă de faptul că nu trebuie să arate nimănui, nimic... pentru că oricum nimeni nu a sprijinit-o şi nu i-au fost alături.
                Într-o zi, când vântul era atât de rece încât ar fi putut îngheţa orice, mica picătură de apă ştia că acela era momentul potrivit pentru a se transforma în cel mai frumos fulg de nea. Trebuia să lase deoparte frica pentru a face loc ambiţiei şi curajului. Simţea cum frigul o pătrunde, o îngheaţă şi devine uşoară. Închise ochii şi se lăsă purtată de vânt. Se răsuci, apoi se lăsă să pice lin, apoi vântul o ridică în aer... Nu ştia exact ce simte, erau senzaţii şi emoţii amestecate. Dar drumul îi fu scurt şi ea ateriză în siguranţă pe pielea caldă de pe mâna unui tânăr. Fulgul de nea care fusese odată o picătură de apă, simţea acum căldura unui om, dar în acelaşi timp simţea cum se topeşte... simţea că acest vis al ei se sfârşea mult prea repede... aşa că îşi puse o dorinţă. Îşi dori ca după ce se va topi, tânărul să mai resimtă senzaţia de pe mâna lui mult timp de acum încolo. Iar undeva, acolo sus, era Zâna Fulgilor de Nea care veghea peste toţi fulgii ce-şi luau zborul. De acolo de sus ea îi auzi dorinţa, iar inima i se înmuie. Fără să ezite, îi îndeplini dorinţa...
                După ce fulgul de nea se topise pe mâna tânărului, acesta a lăsat apa să se evapore singură... nu a vrut să se şteargă. Parcă retrăia atingerea de gheaţă a fulgului şi încerca să-şi proiecteze în minte imaginea acelui fulg... cel mai frumos fulg pe care îl văzuse. Parcă fusese sculptat de mâinile unei zeiţe, atât era de delicat...
                Veni vara, iar tânărul îşi aminti de atingerea rece a fulgului de nea... şi şi-ar fi dorit ca să mai simtă din nou acea atingere... În acel moment începu să plouă, iar vântul o ajută pe acea picătură de apă să îl mai atingă încă o dată, să mai simtă încă o dată acea căldură... Iar picătura ateriză pe mâna lui... Tânărul se retrase în casă şi privea fascinat ploaia, aşteptând să răsară curcubeul... Simţise din nou acea senzaţie...>>
                Acum, că am terminat povestea, o să-mi spui că e cea mai proastă poveste pe care ai auzit-o vreodată. Da, poate fi aşa, nu te contrazic... dar vreau să-ţi spun că acea picătură încă te mai caută... Nu şterge urma ce o va lăsa pe pielea ta şi nu fi indiferent... E doar o picătură de apă, nu îţi va face nimic... doar te va mai răcori."

3 comentarii:

  1. e trist ...de ce un fulg de nea, unul singur acum in iunie ..am nevoie de mai multi , de mult mai multi ..te pricepi la scris povesti ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E bine că mă pricep, cel puţin nu o să am nevoie de cărţi pentru a spune poveşti nepoţilor :)).
      Doar unul... pentru că doar unul e special :).

      Ștergere

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.